Studiile din psihologia mediului indică faptul că modul în care ne mișcăm prin spații naturale poate reflecta trăsături de personalitate, nivelul de încredere, dar și preferințele noastre inconștiente. De exemplu, alegerea unei poteci largi, sigure, vizibile poate semnala o nevoie de control și predictibilitate, în timp ce drumul ascuns, îngust sau puțin bătătorit e frecvent ales de persoane curioase, introspective sau dornice de explorare.
Psihologia alegerii: Poteca largă sau drumul ascuns?
Conform teoriei celor Cinci Mari Factori de personalitate (Big Five):
- Cei cu grad mare de deschidere către experiențe noi (openness) tind să aleagă trasee mai izolate, pentru a căuta spontaneitatea și noutatea.
- Persoanele mai conștiincioase vor prefera trasee bine marcate, bine întreținute – reflectând dorința de ordine și planificare.
- Cei cu un nivel ridicat de neuroticism ar putea evita traseele mai „periculoase”, în favoarea unor drumuri largi și previzibile.
Alegerea potecii și conexiunea cu starea emoțională
Un experiment condus de University of Essex a arătat că indivizii care se simt copleșiți sau anxioși aleg mai des poteci deschise, largi, pentru a evita stimulii necunoscuți. În schimb, cei aflați într-o stare de calm interior sau contemplare preferă trasee mai tăcute, ascunse, ce favorizează introspecția.
Explorarea și preferințele cognitive
Psihologii evoluționiști consideră că alegerile din natură țin și de mecanisme cognitive antice:
- Exploratorii își asumă riscuri moderate pentru a descoperi noi resurse (sau idei).
- Protectorii preferă siguranța și claritatea drumului cunoscut.
Așadar, comportamentul în pădure nu e doar despre relaxare, ci poate reflecta stilul nostru de gândire și raportare la lume.
Ritmul de mers și starea mentală
Nu doar alegerea traseului, ci și viteza și stilul de mers oferă indicii despre personalitate:
- Un mers grăbit sugerează agitație interioară sau o minte focalizată pe obiective.
- Un mers lent și atent poate semnala prezență, mindfulness, dar și o natură reflexivă.
Interacțiunea cu natura: Observator sau participant activ?
Unii oameni privesc pădurea ca pe un fundal – merg cu căștile în urechi sau cu telefonul în mână. Alții simt nevoia să atingă scoarța copacilor, să miroasă frunzele, să asculte păsările. Aceste diferențe spun multe despre nivelul de conectare emoțională cu natura.
Beneficiile psihologice ale unei plimbări conștiente
Indiferent de poteca aleasă, contactul cu natura are beneficii demonstrate:
- Reduce nivelul de cortizol (hormonul stresului)
- Scade tensiunea arterială
- Îmbunătățește capacitatea de concentrare
- Crește creativitatea și bunăstarea generală
Practica japoneză numită shinrin-yoku („baie de pădure”) încurajează mersul lent, conștient, prin pădure, cu accent pe simțuri și respirație – un remediu natural pentru minte și corp.
Concluzie: Pădurea – test de personalitate sau oglindă a emoțiilor?
Plimbările prin pădure nu sunt doar recreative. Fiecare alegere – de la potecă până la ritm – poate reflecta starea ta interioară, personalitatea sau nevoile emoționale din acel moment. Data viitoare când ești în natură, întreabă-te: Ce drum aleg și de ce? S-ar putea să înveți mai multe despre tine decât crezi.