Comportamentul bipolar este sau va deveni boala secolului XXI? Este amprenta pe care realitatea imediată o pune asupra noastră, făcându-ne captivi în spaţiul îngust dintre entuziam şi nelinişte? Suntem toţi bipolari? Lumea în care trăim, cu atâtea deschideri, dar şi limitări, ne face instabili emoţional, devenim mai vulnerabili în interioritatea noastră?

Existenţa cotidiană, fie că este vorba de locul de muncă, de prieteni, familie etc., are nevoie de o inteligenţă relaţională, aşa cum, constant, este nevoie şi de o inteligenţă emoţională sau intelectuală. Dacă vom privi mai atent oamenii din jurul nostru şi pe noi înşine, vom putea observa că sunt persoane care ne inspiră, ne energizează, ne stimulează, în preajma cărora avem o stare de bine, în timp ce altele ne epuizează, ne stresează sau ne “otrăvesc” starea de spirit. Am mai putea constata, de asemenea, că trebuie să facem faţă, adesea, schimbărilor de dispoziţie, aparent inexplicabile, ale altora, şi care, inevitabil, modifică şi dispoziţia noastră.

Comportamentul bipolar nu este specific unei anumite categorii de persoane, după criterii de celebritate/noncelebritate, vârstă, sex, profesie etc. În mediile online, a devenit aproape o modă ca actori celebri, interpreţi, vedete de toate vârstele, de la Sting, Jean-Claude Van Damme, Catherine Zeta-Jones, la Mel Gibson, Britney Spears etc., să se declare ca având un comportament bipolar. Multe filme actuale, care se bucură de succes, se construiesc în jurul unor personaje care au comportament bipolar, sugerându-se faptul că manifestarea bipolară ar fi o sursă de creativitate şi atipicitate. “Happiness Therapy”, de exemplu, filmul al cărui scenariu a fost scris şi realizat de David O. Russell, a fost nominalizat la şapte Premii Oscar. Bipolaritatea tinde să devină o modă.