După instaurarea regimului comunist în România, influențat decisiv de Uniunea Sovietică, țara a cunoscut o perioadă de represiune intensă împotriva tuturor celor considerați o amenințare pentru noul sistem. Această represiune nu a ocolit nici copiii și adolescenții, care au fost arestați, anchetați, bătuți și închiși pentru simple motive de opinie, apartenență familială sau religioasă.
În perioada 1948–1964, sute de minori cu vârste între 12 și 18 ani au fost reținuți ca deținuți politici. Ei nu erau criminali, ci „dușmani ai poporului” în formare.
👨👩👧👦 Vinovați prin familie sau credință
Majoritatea minorilor arestați politic aveau părinți considerați „elemente reacționare”: foști chiaburi, preoți, legionari sau intelectuali interbelici. Copiii au fost arestați pentru că „purtau vina de clasă”, o noțiune de inspirație stalinistă care considera că dușmanii regimului se nasc și cresc în familie.
În alte cazuri, simpla distribuire a unui bilet anticomunist, participarea la o acțiune religioasă sau refuzul de a se alătura organizațiilor de pionieri sau UTC atrăgea anchete și pedepse severe.
🧾 Cazuri documentate ale minorilor arestați
➤ Ioan Codrea – arestat la 15 ani
În 1949, a fost condamnat pentru că a scris lozinci împotriva comuniștilor pe zidurile școlii din Lugoj. A fost încarcerat la Timișoara și apoi transferat la Jilava.
➤ Gheorghe Arsenescu – 17 ani
Fiul unui partizan anticomunist din Munții Făgăraș, a fost arestat împreună cu mama și sora lui, bătut pentru a dezvălui ascunzătoarea tatălui. A stat în detenție preventivă aproape un an fără sentință.
➤ Membrii organizației „Frățiile de Cruce”
Mii de liceeni au fost arestați pentru apartenență la această organizație de inspirație creștin-naționalistă. Mulți aveau între 14 și 18 ani și au fost trimiși în penitenciare precum Aiud, Gherla sau Târgșor.
🚔 Închisoarea de la Târgșor – lagărul copiilor
Penitenciarul Târgșor (jud. Prahova) a fost transformat între 1949–1952 într-o închisoare exclusiv pentru minori. Aici s-au aplicat metode de „reeducare” copiate din Experimentul Pitești: bătăi, presiuni psihologice, umilințe și auto-denunțuri forțate.
Deținuții erau băieți cu vârste între 12 și 18 ani. Aici au fost internați peste 500 de minori considerați „reacționari”.
💬 Tortura și metodele de „corectare” a gândirii
În anchetele Securității, minorii erau deseori bătuți cu bastoane, obligați să stea ore în șir în poziții dureroase, izolați sau șantajați cu represalii asupra familiei. Li se cerea să își trădeze colegii și să semneze declarații false.
Mulți au fost obligați să renunțe public la credință, să își „critice părinții” sau să se lepede de valorile morale în care fuseseră crescuți.
🧠 Trauma tăcută a unei generații
După eliberare, puțini dintre acești foști deținuți minori au reușit să vorbească public. Mulți au rămas marcați psihic și social, neîncrezători și izolați. Dosarele lor, deseori clasificate, au început să fie cercetate abia după 1989.
Organizații precum ICCMER sau Fundația „Memorialul Închisoarea Pitești” au început să le documenteze poveștile. Istorici precum Radu Ciuceanu, Marius Oprea sau Florin Constantin Pavlovici au contribuit la scoaterea la lumină a acestor episoade.
📖 Memorie și recunoaștere post-decembristă
În ultimii ani, au apărut volume de memorii și documentare precum:
- „Copiii Gulagului românesc” – volum colectiv coordonat de Marius Oprea
- „Târgșor – închisoarea tinerilor” – film documentar realizat de TVR
- Expoziții și conferințe în licee și universități despre deținuții minori
În 2023, Senatul României a adoptat o declarație oficială de condamnare a arestării politice a minorilor în perioada comunistă, un gest simbolic dar tardiv pentru mulți dintre supraviețuitori.
📌 Concluzie: un genocid moral împotriva copiilor
Regimul comunist a însemnat nu doar foamete, cenzură și represiune, ci și distrugerea inocenței. Minorii arestați politic în România sovietizată sunt dovada că totalitarismul nu are limite morale. E datoria noastră, ca societate, să le păstrăm memoria vie și să învățăm din trecut.