Corpul fizic – o punte între suflet și psihic

Corpul dumneavoastrã fizic este o structurã complexã, populatã de aproximativ o sutã de mii de milarde (100.000.000.000.000) de celule individuale. Celulele, ca și oamenii între ei, prezintã asemãnãri și diferențe. Ei trãiesc laolaltã în „familii“ și lucreazã în grupuri și comunitãți, spre bunãstarea întregului – întocmai precum ființele umane lucreazã și își asumã responsabilitãți, contribuind la bunãstarea societãții în care trãiesc.

Fiecare celulã microscopicã este o entitate „completã“. Are un „corp“ fluid, mãrginit de o piele „poroasã“. Își trãiește chiar propria individualitate și este conștientã de propria funcție individualã. Cu toate acestea, alãturi de celelalte celule, este parte a unui corp de dimensiuni mai mari, ce Vã gãzduiește! Prin intermediul nucleului, chiar în centrul acestuia, funcțiile sale sunt conduse și controlate în mod inteligent. Acest nucleu are înmagazinatã o vastã cantitate de informații, cu ajutorul substanței ADN (acidul deoxiribonucleic – o structurã dublu elicoidalã formatã din molecule de zahãr fosfat, legate perpendicular cu acizi nucleici), care duce cu sine un model în formã de val ce conține planul de bazã al construcției formei dumneavoastrã umane. Într-adevãr, nucleul fiecãrei celule conține destulã informație pentru a vã înlocui întregul corp! Totuși, indiferent care ar fi propriul sãu scop și funcția de specialitate, fiecare celulã acționeazã numai pe baza instrucțiunilor conținute în cadrul ei, pentru a o capacita sã-și îndeplineascã acest scop și sã se reproducã.

Țesuturile moi și carnea corpului sunt susținute la locurile lor de drept de cãtre scheletul de oase, care protejeazã și el organele vitale ce constituie centrele de control ale corpului și sistemele de sprijin. Toate mișcãrile corpului sunt realizate de mușchi. Fiecare din aceste structuri fibroase – sunt mai mult de 600 – rãspunde de o funcție specificã. În principal, sunt de douã tipuri. Mușchii voluntari sunt aceia a cãror activitate este indusã de aspectele conștiente și inconștiente ale psihicului. Ei se contractã și se relaxeazã în funcție de mesajele primate de la sistemul nervos central, care este rețeaua de comunicații a corpului. Mușchii involuntari sunt aceia care își realizeazã funcția în mod automat, la niveluri inconștiente și sunt reglementate de propriile lor impulsuri. Un mușchi involuntar nu se odihnește niciodatã. Întregul sistem este monitorizat de glande, care lucreazã împreunã cu nervii, pentru a asigura funcționarea armonioasã a întregului corp.

Fiecare celulã este alimentatã cu substanțe nutritive și oxigen necesar menținerii vieții printr-un sistem circulator de vene, artere și capilare ce transportã aceste substanțe în  circuitul sangvin. Sîngele este pompat prin acest sistem circulator de cãtre pulsațiile inimii – un organ muscular, ale cãrui mișcãri de pompare asigurã, de asemenea, un flux de retur, ce transportã deșeuri: bioxidul de carbon este trimis în plãmâni, de unde este eliminat prin expirație, iar toxinele sunt trimise, cãtre organele care formeazã sistemul de eliminare a deșeurilor din corp. Sistemul digestiv opereazã ca o adevãratã linie de dezasamblare. Alimentele introduse în gurã sunt desfãcute pânã la nivelul componentelor chimice, iar substanțele nutritive ce se pot absorbi sunt extrase pentru a menține la eficiențã maximã funcționarea întregului corp.

Echipamentul senzorial al corpului este mijlocul prin care informațiile referitoare la mediul înconjurãtor poate fi transmis creierului pentru procesare și analizã. Informațiile  despre lumea fizicã sunt transportate cu ajutorul vibrațiilor de energie ale luminii la retina ochilor, cei care, apoi, trimit semnale adecvate creierului, prin intermediul semnalelor electrice. Aceste mesaje sunt instantaneu descifrate.

Pielea este echipatã cu receptori speciali, care înregistreazã senzațiile de cald, rece, durere, presiune și atingere. Acestea reprezintã o altã sursã de informații despre sfera fizicã și avertizeazã despre prezența iminentã a unui pericol.

Urechile sunt organe folosite la localizarea sunetelor: vibrațiile sunt deviate într-un canal  ce duce la timpan și transformate în impulsuri, transmise apoi la creier. Urechea umanã aude sunete cu frecvențe de la 16 la 20 de mii de cicluri pe secundã.

Simțul mirosului dã posibilitatea corpului fizic sã perceapã aroma substanțelor fizice pe  care le întîlnește. Acest lucru se realizeazã printr-o reacție chimicã între mucus și receptorii senzoriali din nas, care trimit mai apoi impulsuri nervoase la creier, pentru a fi analizate.

Alți receptori, numiți papile gustative, sunt localizați pe diferite pãrți ale limbii și ne dau posibilitatea de a simți senzațiile de dulce, amar, acru și sãrat, precum și de a gãsi placer în consumul alimentelor de care avem nevoie, pentru a le preschimba în energie. Limba transmite și ea informații despre temperaturã și textura substanțelor care intrã în gurã, iar  saliva este un lichid produs ca sã dizolve fiecare dumicat de hranã solidã.

Un mijloc principal de comunicare cu alte forme de viațã similare este vorbirea. Gura canalizeazã sunetele produse de mișcarea corzilor vocale, localizate în gît, în tractul respirator, care sunt activate de respirație și de impulsurile pe care mușchii sãi le primesc de la creier.

Sistemul nervos autonom al corpului controleazã și acțiunile involuntare care reglementeazã activitatea glandelor, a inimii, respirației, temperaturii, și așa mai departe, în timp ce corpul are și un mecanism automat de supraviețuire. În situația în care un pericol amenințã sã se întâmple, un „sistem de injecție cu combustibil“ face sã țâșneascã adrenalinã în circuitul sangvin pentru a „supraîncãrca“ mușchii, astfel încât aceștia sã miște corpul cu mai mare vitezã, în afara pericolului, sau sã-l facã sã facă fațã unei eventuale amenințãri, pentru a supraviețui.

În același timp, inima este indusã sã batã mai repede și se activeazã automat un rãspuns emoțional, tradus prin supãrare sau teamã, adicã intensificarea percepției, pentru a se oferi posibilitatea de a face fațã urgenței.

Corpul nu numai cã se construiește și se întreține pe el însuși, își ordoneazã propriile activitãți și se reparã singur, dar are și o facilitate înnãscutã de a se reproduce pe sine și de a-și asigura continuitatea elementelor sale specifice.

Așa cã, aveți grijã de Corpul dumneavoastrã. Dãruiți-I atenție mãcar cât mașinii dumneavoastrã. Bucurați-vã de el. Însã nu deveniți atît de „atașat“ de el, astfel încât sã deveniți posedat de cãtre el. Ascultați ce are sã vã spunã despre firea dumneavoastrã, însã nu-i confundați mesajele cu dorințele formulate de cãtre psihic, cãci atunci Eul dumneavoastrã va prelua controlul și va preschimba slugãrnicia în vanitate. Respectați-vã corpul.

El reprezintã o punte între Sufletul și psihicul dumneavoastrã.

Este elementul care vã permite sã rãmîneți în strânsã legãturã cu pãmântul, sã căpătați  rădăcini. Vă este prieten și companion în plimbarea făcută pe Planeta Pãmînt.

Hrãniți-l. Îngrijiți-l.

Este un prieten, nu un adversar; atunci, de ce sã-l faceți sã sufere?

Kenneth Meadows – Spiritul șamanic

Sursa: secretulnumerelor.ro