Dovada că animalele de companie au suflet. Mărturii referitoare la fantomele animalelor

Există destui sceptici care neagă existenţa spiritelor, a fantomelor, pe baza lipsei unor dovezi concrete. Şi chiar printre cei care cred în existenţa spiritelor, mulţi neagă existenţa fantomelor animalelor de companie. Totuşi, un sondaj realizat în 2001 arată că 47% dintre cei care aveau un animal erau convinşi că şi acestea au o viaţă de apoi.

Nu rare sunt mărturiile unor proprietari de animale care experimentează lucruri stranii după moartea micilor prieteni necuvântători. Unii povestesc că au văzut animalul, dar cei mai mulţi simt senzaţii tactile (precum atingerea piciorului de câine), auditive (precum torsul pisicii) sau mişcări inexplicabile ale jucăriilor animalului. Să fie doar iluzii?

Cele mai multe fantome de animale văzute sunt cele ale câinilor, pisicilor şi cailor, deci animalele cele mai iubite, dar şi cele mai inteligente. Nu modul în care au murit cauzează, se pare, aceste apariţii fantomatice, ci afecţiunea stăpânilor pentru aceste fiinţe. Când pierderea animalului cauzează durere stăpânului, acesta se va manifesta ca spirit o perioadă după moarte. Animalele sunt create din aceeaşi energie ca oamenii, energie ce se poate manifesta după moartea fizică, spun unii. Legătura psihică puternică dintre stăpân şi prietenul său necuvântător poate influenţa această manifestare.

Pe de altă parte, alţii spun că fantomele de animale nu există deoarece acestea nu au suflet, ca oamenii. Totuşi, persoane ce au analizat Biblia constată că se menţionează că şi animalele au fost create din ţărână sau pământ, deci din aceeaşi substanţă care a primit suflul divin. O juristă din Oklahoma, Jean Holmes, a studiat Biblia pentru cartea sa Do dogs go to heaven? din 1999. Ea spune că traducătorii vechi ai Sfintei Scripturi au făcut această separare dintre om şi animal, dar textele originale ebraice arată că se credea că şi necuvântătoarele posedă un suflet.

O poveste a fantomei unui câine iubit:

Una dintre cele mai vechi relatări scrise despre apariţia unei fantome de animal este povestea lui Albert Payson Terhune, scriitor şi mare iubitor de câini. Acesta avea la conacul său numeroşi collie (rasa sa preferată), dar şi un câine pe nume Rex, o corcitură mare cu o cicatrice distinctivă pe cap. Rex era favoritul stăpânului său, iar animalul era deosebit de loial şi apropiat de el. De obicei, Rex stătea cuminte la picioarele stăpânului pe când acesta scria. În 1916, câinele moare, iar Terhune, îndurerat, scrie o povestire dedicată animalului (Lad: a Dog).

După un timp, Terhune primeşte un prieten în vizită, iar la finalul serii acesta îi menţionează că are un câine fidel, care a stat toată seara la picioarele stăpânului său, privindu-l cu iubire. Dar Terhune nu văzuse nici un câine; întrebând cum arăta acel câine, i se descrie înfăţişarea lui Rex cel mort. Nu mult după aceasta, un preot ce se plimba în jurul conacului îl întreabă pe scriitor cine era corcitura cu cicatrice pe cap ce stătea pe verandă uitându-se la stăpânul său pe fereastră. Terhune a declarat că şi restul câinilor săi simţeau prezenţa fantomatică a lui Rex, purtându-se uneori straniu şi evitând să se apropie de locul în care bunul câine obişnuia să doarmă.

Poveste, iluzie, sau adevăr… Nu putem şti, dar stăpânii animalelor iubite au deseori experienţe de acest fel.

Sursa: destepti.ro