Misofonia – atunci când zgomotele comune devin de nesuportat
Misofonia este un termen recent, prezent, deocamdată, doar în dicţionarele de specialitate şi care se referă la o realitate cotidiană, pe care, poate, nu o conştientizăm întotdeauna, o atribuim unor cauze contextuale sau nu-i acordăm decât o atenţie pasageră.
Vi s-a întâmplat vreodată să vă creeze o stare de rău, să vă enerveze până la exasperare zgomotul făcut de cineva care mestecă mâncare sau chewing-gum, soarbe un lichid, plescăie, ronţăie pop-corn? Sau bate darabana cu unghiile, îşi trosneşte degetele? Sau zgomotul făcut de apa de la duş, atunci când este provocat de altcineva, sau de scârţâitul parchetului, de tastatura computerului, de spălatul pe dinţi, de tăierea unghiilor? Este foarte probabil ca persoanele care au astfel de sensibilităţi să sufere de misofonie.
Ce este misofonia?
Misofonia, literal, înseamnă “aversiune faţă de zgomote”. Nu trebuie confundată cu “misofobia”, care se referă la teama patologică de murdărie sau de contaminare. Este un termen lansat în anii 2000, de către doi cercetători de la Universitatea Emory, din Atlanta, şi vizează o tulburare neuropsihică, rareori diagnosticată, deşi întâlnită frecvent, caracterizată prin stări de furie, de ură, anxietate, dezgust, declanşate de zgomote familiare, specifice, de felul celor mentionate anterior, de intensitate mai mică sau mai puternică.
Este o tulburare diagnosticată rar deoarece, în general, a fost considerată ca fiind doar o sensibilitate accentuată a unor persoane faţă de anumite zgomote. Studii recente însă, aparţinând unei echipe de psihiatri de la Centrul Medical Academic din Amsterdam, o încadrează în categoria afecţiunilor sistemului nervos, folosind şi termeni mai specializaţi, precum “Selective Sound Sensitivity Syndrome” (prescurtat “4S” sau “SSSS”) sau “ Soft Sound Sensitivity Syndrome”.
Citește continuarea aici