Misterele Moscovei. Află totul despre planeta subterană

Moscova este un oraş imens, atât la suprafaţă cât şi în subteran: galerii abandonate, catacombe, labirinturi, construcţii secrete şi adăposturi antiaeriene. Acest oraş de sub pământurile Moscovei este încărcat de mistere şi legende, care se deschid doar pentru cei ce îndrăznesc a înfrunta o călătorie periculoasă.

Cea mai adâncă şi mai complicată reţea de canale subterane din lume

Pentru majoritatea locuitorilor Moscovei, ţinutul subteran al capitalei este un teritoriu terifiant, periculos, în care legendele şi miturile se împletesc cu mărturiile incredibile ale oamenilor care, din întâmplare sau nu, au pătruns în aceste locuri neumblate de sute de ani. Pentru Vadim Mihailov, acest oraş de sub Moscova reprezintă parte din viaţa lui. Zi de zi coboară sub pământuri pentru a descoperi mereu altceva. „Este un loc minunat, în care secretele zac nedescoperite. Moscova are cea mai adâncă şi mai complicată reţea de canale subterane din lume. Cum să nu te bucuri, să te minunezi şi să admiri aşa ceva!”. Pasiunea lui Vadim pentru misterele de sub pământ a început când a împlinit vârsta de cinci ani. Cadoul primit atunci a fost unul special, unul care i-a marcat întreaga existenţă şi pe care nu îl va uita niciodată. Tatăl lui, conductor de metrou, i-a oferit o plimbare în cabina trenului subteran. Puştiul nu era suficient de înalt pentru a vedea bine peste tabloul de control, aşa că a trebuit să suporte supliciul de a sta în vârful picioarelor timp de mai bine de o oră. Însă nu s-a dat bătut. Se uita cu ochii larg deschişi la lumea aceea subterană, luminată doar de farurile metroului. Când a împlinit vârsta de 12 ani, Vadim şi prietenii lui au făcut prima călătorie în „interiorul pământului”. Nu a trecut mult şi au făcut prima lor descoperire importantă: un buncăr din perioada stalinistă, îngropat adânc sub Bulevardul Leningrad. La scurt timp, au urmat alte descoperiri incredibile, printre care depozitul abandonat al Institutului de Oceanografie. Acolo, băieţii au găsit mai multe recipiente în care erau conservate în formol fel de fel de creaturi submarine. Şi iată că, pentru gaşca de băieţi, ceea ce părea iniţial un joc a devenit o pasiune. În 1991, Mihailov şi prietenii lui au format asociaţia „Cercetaşii planetei subterane” sau, cum le spun moscoviţii, „Săpătorii”. Acum, ei sunt celebri în întreaga Rusie şi şi-au câştigat o reputaţie deosebită printre aventurierii din întreaga lume. În cei douăzeci de ani de când tot „disecă pântecul Moscovei”, „Săpătorii” au descoperit lucruri extraordinare: taine îngropate de ţări, secrete monastice şi urme mai recente, lăsate de autorităţile sovietice.

Încăperile morţii

Moscova, cu o istorie de aproape 900 de ani, a fost construită pe soluri aluvionare, de-a lungul malurilor mlăştinoase ale râului Moscova. Pământul nisipos a fost un teren favorabil ridicării oraşului la suprafaţă, dar şi uşor de săpat, pentru construirea nervurilor subterane. Şi astfel, în timp ce oraşul se dezvolta încet şi sigur la lumina soarelui, în adâncuri creştea un alt oraş. Un oraş săpat în pământ care, de-a lungul secolelor, s-a mărit, formând o reţea stratificată de tuneluri, hrube şi galerii pe mai multe nivele. Încă din secolul XV, sub Kremlin s-au construit pivniţe şi depozite subterane, pentru a ascunde cele mai nepreţuite comori, bijuterii, cărţi antice şi hărţi necunoscute. S-au săpat tuneluri care au servit în scopuri militare. În aceste tuneluri, aflate sub zidurile de apărare ale Kremlinului, din loc în loc erau plasate, în mod strategic, aşa-zisele „camere de ascultare”. Aici, în timpul asediilor şi năvălirilor tătare, stăteau iscoade care aveau sarcina de a asculta cu mare atenţie, ca nu cumva inamicul să se infiltreze în cetate pe sub ziduri, prin tuneluri. Sub pământurile Moscovei s-au construit laboratoare şi ateliere secrete ale alchimiştilor. În secolul XX, mai mulţi arheologi ruşi au sperat ca printre săpăturile de sub Turnul Suharev vor descoperi misterioasele laboratoare ale contelui scoţian Jacob Bruce, un apropiat al țarului Petru cel Mare. Turnul avea o construcţie neobişnuită pentru acele vremuri patriarhale ale secolului XVIII din Rusia, de aceea căpătase o faimă misterioasă. Printre moscoviţi, se şoptea că sub zidurile clădirii, contele Bruce prepara poţiuni magice în căutarea elixirului vieţii şi încerca să prefacă metalele în aur. În acele laboratoare se crede că se ascundea şi faimoasa „carte a morţii” – „Nekronomicon”, în paginile căreia se găseau multe mistere ale universului.

Temnițe secrete

De-a lungul secolelor s-au zidit temniţe unde erau aruncaţi oameni care trebuia să dispară pentru totdeauna. În urmă cu câţiva ani, „Săpătorii” au dat peste două cripte terifiante: o cameră de tortură, construită, se pare, de Ivan cel Groaznic, şi un loc de sinucidere în masă. „Am descoperit un bazin subteran de apă, din secolul XVIII, despre care auzisem mai multe legende. Se povesteşte că aici a avut loc o sinucidere în masă. Toţi din echipă ne-am dat seama imediat că acolo se întâmplase ceva înfiorător. Tensiunea noastră era aproape palpabilă. Zeci de cranii se puteau vedea limpede pe fundul bazinului, care nu avea mai mult de doi metri. Eu sunt creştin ortodox, cu teamă de Dumnezeu, şi deşi am văzut multe, am fost bântuit zile în şir de locul acela îngrozitor”. „Săpătorii” au părăsit acea hrubă în tăcere şi nu s-au mai întors acolo niciodată. Se pare că aceasta nu este singura „încăpere a morţii” ascunsă în labirinturile de sub capitala Rusiei. Odată cu încoronarea lui Ivan al IV-lea cel Groaznic, în 1547, ca monarh al Rusiei, dinastia ţărilor a devenit una dintre cele mai sângeroase, aşa cum Europa nu mai văzuse de pe vremea împăraţilor romani. Se spune că, în 1580, țarul Ivan cel Groaznic, în nebunia lui, a săpat sute de metri în pământ pentru a construi o temniţă secretă, cu camere de tortură, iar la final, toţi muncitorii au fost omorâţi pentru ca nimeni să nu ştie vreodată unde se ascundeau ororile tarului.

Biblioteca secretă

Una dintre cele mai misterioase legende ale subteranului este cea legată de biblioteca suveranului Rusiei Ivan al III-lea. Marele cneaz se căsătorea, în 1472, cu prinţesa Sofia Paleolog, nepoata ultimului împărat al Bizanţului, Constantin Paleolog, pecetluind astfel transferul puterii de la Bizanţ către Rusia. Ca zestre, prinţesa a adus de la Constantinopol o colecţie de cărţi şi manuscrise de o valoare inestimabilă. Pentru a păstra această comoară intactă, prinţesa Sofia a construit, cu ajutorul arhitectului italian Aristotle Fiorovanti, o bibliotecă în subteranele Moscovei. Locaţia era secretă şi aşa a rămas până în zilele noastre. Se spune că moştenitorul tronului, Ivan cel Groaznic, ar fi descoperit comoara, însă chiar dacă acesta ar fi adevărul, țarul nu a dezvăluit niciodată secretul, luându-l cu el în mormânt. De atunci, regele Sigismund al Poloniei, împăratul Napoleon şi mulţi alţii au încercat să găsească biblioteca secretă. Mulţi cercetători ruşi susţin că aceasta ar fi fost distrusă în incendiile din Moscova, alţii că ar fi căzut victimă jafurilor invaziei poloneze. Însă cea mai incitantă teorie este aceea conform căreia biblioteca există încă, adânc îngropată sub Kremlin. Unul dintre cei mai fervenţi căutători ai misterioasei biblioteci a fost arheologul şi speologul rus Ignati Steletki. Timp de zeci de ani, chiar în timpurile terorii staliniste, el a explorat numeroase pasaje subterane aflate sub Kremlin, sub Mănăstirea Novodevicii şi sub vechea clădire cunoscută sub numele de Turnul Suharev. Conform teoriei sale, biblioteca se află la al doilea sau al treilea nivel, dedesubtul Kremlinului. În ultimii ani, „Cercetaşii planetei subterane” au continuat căutările bibliotecii, coborând şi mai adânc în pământ, ajungând până la şapte nivele sub Kremlin. Vadim Mihailov declară: „Cred că biblioteca se află, în continuare, sub Moscova, cel mai probabil într-o cameră construită în stil egiptean, şi avem speranţe mari să o găsim. Această reţea de tuneluri subterane este încă necunoscută, dar aşteaptă să fie descoperită”.

Sursa: ziare.com