O mare enigmă: Adevărata origine a Satanei. Să fi fost un înger căzut?

Diavolul are mai multe nume: Satana, prințul întunericului, Belzebut sau Lucifer, pentru a numi doar câteva. Dar care este cu adevărat originea Satanei?

Multe religii antice au diverse texte în care se detaliază lupta dintre bine și rău. De exemplu, în religia zoroastriană, una dintre primele religii ale lumii, divinitatea supremă a lumii, Ormazd, a creat două entități: spiritul haotic și distructiv, Ahriman și fratele său binefăcător geamăn, Spenta Mainyu. Oricum, în lumea antică, binele și răul au existat împreună tot timpul; și asta pentru că un zeu bun nu putea fi responsabil pentru lucrurile rele din lume, de aceea trebuind să existe o forță demonică.

Revenind la Satana, aceasta nu a fost o figură proeminentă în iudaism. În scripturile ebraice, o ființă demonică apare numai în “Cartea lui Iov”. În această carte, un “adversar” sau “ispititor” îl întreabă pe Dumnezeu dacă un om bogat cum este Iov ar mai continua să-l laude pe Dumnezeu după ce a pierdut totul. Dumnezeu acceptă provocarea, și îi ia toată averea lui Iov, săracul om întrebându-se de ce o astfel de soartă oribilă s-a abătut asupra lui.

Dar Satana a început să capete din ce în ce mai multă importanță pentru unele secte evreiești, în jurul erei noastre, când s-a născut Iisus Hristos. Mai mult decât atat, învățăturile mistice ale iudaismului, numite Cabala, menționează o parte de lumină și o parte de întuneric, deși partea întunecată nu are putere egală cu lumina.

Orice elev care a studiat poate spune că Satana este un înger căzut, dar această cădere, de fapt, nu este descrisă în Noul Testament sau în Biblia creștină. Cu toate acestea, Satana apare dintr-o dată în Evanghelii ca și ispititorul lui Iisus. Așa că teologii creștini au ajuns la această concluzie: dacă Dumnezeu a creat Universul, și tot ceea ce Dumnezeu creează este bun, atunci Satana trebuie să fi fost ceva bun la început, dar care a mers prost. Și din moment ce răul a existat înaintea apariției oamenilor, atunci Satana trebuie să fi fost un înger căzut.

Mai există și alte referiri la Satana în Biblie, dar care au interpretări diferite. Biblia ebraică are două pasaje despre oameni care nu au respect față de Dumnezeu. În aceste pasaje (Isaia 4 și Ezechiel 28), conducătorii umani fac lucruri scandaloase, iar unii creștini interpretează aceste acțiuni ca expresii ale acțiunii Satanei. Mai mult decât atât, Evanghelia lui Pavel din Noul Testament se referă la șarpele din Grădina Edenului ca fiind Satana, deși șarpele nu este descris în acest fel în Geneza originală. În acest sens, șarpele apare mai degrabă ca fiind un ispititor. Primul Adam a căzut tentației Satanei; Hristos, care este descris ca al doilea Adam, a rezistat cu succes ispitei Satanei.

Sursa: almeea.ro