Puterea vindecatoare a sunetelor
Dintre cele cinci tipuri de senzaţii, sunetul reprezintă cea mai elevată formă de contact senzorial. Tocmai de aceea, ea este cel mai potrivit vehicul sau purtător de informaţie. Sunetele reprezintă mijlocul cel mai potrivit prin care se realizează comunicarea în natură. Sunetul este însăşi esenţa comunicării, nu doar în lumea umană prin limbajul articulat, ci şi în lumea păsărilor, animalelor, peştilor şi chiar în lumea insectelor şi a plantelor.
Sunetele, organizate în ceea ce numim limbaj, asigură forme diferite de comunicare în lumea vie. În natură există o permanentă „conversaţie” între fiinţele şi elementele care o alcătuiesc, însă cel mai adesea sunetele emise depăşesc pragurile fizice sonore, accesibile fiinţei umane din punct de vedere senzorial şi de aceea noi nu auzim aceste sunete. Expresia „tăcut ca peştele”, spre exemplu, era valabilă doar atunci când nu se ştia că în realitate peştii sunt foarte gălăgioşi. Găsirea hranei, evitarea pericolelor, conduita de împerechere implică emiterea unor sunete specifice, dincolo de aspectul percepţiei auditive umane.
Conştientizând lumea înconjurătoare doar în limitele în care ne-o releva simţurile fizice, noi suntem înclinaţi s-o reducem numai la această întindere. Însă realitatea (chiar şi numai cea fizică) se situează mult dincolo de porţile simţurilor noastre.
Urechea umană este capabilă să perceapă sunete a căror frecvenţă se situează între 16 şi 20000 Hz. Sub această scară se găsesc „infra-sunetele” şi deasupra să „ultra-sunetele”. Nici unele, nici altele nu sunt auzite de om. Alte animale se folosesc de aceste sunete pentru comunicarea între ele.
Delfinii se înţeleg emiţând sunete pe frecvenţe situate între 150 000 şi 155 000 Hz. Datorită acestei sensibilităţi ei percep în apă obiecte foarte mici. Despre delfini se spune că sunt foarte „pălăvrăgii” şi că vorbesc mai tot timpul. Datorită comunicării ce se realizează prin ultrasunete lumea adâncurilor nu mai este doar o lume a tăcerii.
Alte vietăţi, fluturi sau insecte folosesc infra-sunete. De exemplu, aparatele pentru alungat ţânţarii se bazează tocmai pe imitarea sunetului de alarmă al ţânţarului în registrul infrasunetelor.
Este deci uşor de imaginat dimensiunea vacarmului sonor care există în natură şi de care urechea noastră este ferită prin determinarea precisă a spectrului de percepţie sonoră.
De asemenea, şi lumea plantelor este sensibilă la sunete, atât din spectrul audibil cât şi dincolo de acesta. Sunt cunoscute reacţiile favorabile ale plantelor în prezenţa unei muzici armonioase şi dezaprobarea lor atunci când sunt bombardate de sunete nearmonioase. Prezenţa lor în natură neinvadată de obiceiurile nenaturale ale omului face că ele să se dezvolte armonios şi să fie fericite în mediul lor specific. Plantele generează şi ele anumite sunete. Creşterea şi dezvoltarea corpurilor lor vegetale este însoţită de anumite sunete din domeniul infrasunetelor. Simpla trecere prin iarbă, care declanşează foşnetul binecunoscut al ierbii călcate, este pentru universul sonor al lumii vegetale întocmai ca o furtună pentru universul sonor uman.
Chiar dacă după aceste precizări constatăm că banda de frecvenţă a audibilului uman este restrânsă, totuşi în acest spectru există o mare bogăţie de comunicare sonoră.
Orice sunet trebuie să aibă o sursă care să-l genereze. Trebuie să existe o anumită mişcare sau vibraţie care să-l producă şi să-l întreţină. Existenţa sunetelor naturale armonioase este strâns legată de preexistenta unor aşa-zise programe sau fenomene care să le genereze. Cel mai accesibil constant şi care este generat de programul curgerii unui rău este susurul apei. în funcţie de modul de curgere, apa generează un sunet relativ constant.
Sunetul apei curgătoare este extrem de binefăcător pentru fiinţele umane care îşi utilizează în mod preponderent sau chiar excesiv mintea senzorială şi intelectul. Sunetul constant pătrunde în minte şi astfel amplifica fluiditatea gândirii şi ajuta foarte mult la îndepărtarea modurilor obsesive de gândire şi a tensiunilor mentale datorate eforturilor intelectuale. Sunetul apei curgătoare conferă totodată fiinţei umane o stare de dinamism constant şi induce echilibrul necesar realizării acţiunilor eficiente şi de durată. Sunetul apei curgătoare de munte ne trezeşte tenacitatea care este capabilă să mute munţii din loc.
O altă sursă sonoră naturală este vântul. El generează sunete specifice, prin mişcarea aerului antrenat sau sunete indirecte prin foşnetul frunzelor copacilor sau prin pătrunderea în anumite locuri mai strâmte. în general, sunetul vântului este caracterizat de variabilitate. Audierea lui implică perioade de ascultare atentă alternată cu perioade de căutare şi aşteptare. Audierea sunetului vântului are un rol stimulator.
Se adăugă acestora sunetele generate de felurite fenomene ale naturii: tunetele, ploaia, furtunile şi în special sunetele vieţuitoarelor din natură. Cel mai accesibil şi în acelaşi timp cel mai plăcut urechii umane este cântecul păsărilor. Se spune că păsările nu cântă nici pentru plăcerea lor nici pentru plăcerea noastră. Ele cântă pentru a-şi declara teritoriul. Cântecul păsărilor ne încântă pentru că el ne oferă o poartă către comunicarea cu lumea vie a naturii. Cântecul păsărilor reprezintă o modalitate de comunicare cu grupul, multe dintre semnificaţiile sale fiind descifrate ca fiind anunţarea unui teritoriu ocupat sau chemarea iubitei. Cântecul păsărilor are adeseori valenţe afective pe care noi le putem recepta şi care ne armonizează profund.
După cele câteva exemplare oferite este important să punctăm faptul că prin dinamizarea stării de receptivitate subtilă elevată faţă de sunetele naturale armonioase, noi vom beneficia totodată şi de accesul la dimensiunea subtilă informaţională a semnificaţiei lor. Mai mult decât celelalte tipuri de senzaţii, percepţiile sonore se trezesc cel mai uşor în fiinţa semnificaţii de ordin mental, psihic său spiritual. Tocmai de aceea vom remarca faptul că prin dinamizarea acestei disponibilităţi de a asculta în mod superior natura în fiinţa noastră se trezeşte totodată posibilitatea accesului mult mai rapid către nivelele inteligenţei superioare.
Ascultând astfel sunetele naturale armonioase vom putea descoperi semnificaţii până atunci nebănuite şi ne vom armoniza extraordinar de mult psihicul şi mintea. Vom remarca o îmbunătăţire a creativităţii şi a funcţiilor mentale şi o mare forţă vitală pe care noi am captat-o chiar prin intermediul sunetelor.
De exemplu, atunci când un prieten ne vorbeşte despre o stare de iubire pe care tocmai a trăit-o plenar, acest sentiment ni se transmite şi nouă şi noi suntem însufleţiţi de starea comunicată de el. În mod similar, şi natura – prieten şi ajutor al omului – ne comunica prin sunete, ipostazele minunate pe care le are. Ciripitul păsărilor ne spune parcă: „Veniţi în această lume a libertăţii şi frumuseţii”, „Aici este loc pentru fiecare” sau sunetul cascadei ne transmite că forţa apei din adâncuri poate genera o mare putere interioară. La fel, vântul ne comunică ce înseamnă capacitatea pătrunzătoare şi forţa dinamică a vieţii, care poate pătrunde în orice loc şi care, în fiinţa umană, ia forma entuziasmului.
Ştiind că întotdeauna, în fiecare sunet natural armonios se află o semnificaţie, noi vom fi din ce în ce mai mult atraşi de universul sonor al naturii. Vom descoperi astfel noi şi noi surse de încântare, prin contemplarea celor mai variate sunete naturale armonioase.
Sursa: suntsanatos.ro