Secta misterioasă de pe vremea lui Hitler

După cum se ştie, Germania fusese înfrântă în primul război mondial, având parte de un tratat de pace umilitor pentru puternica naţiune germană. Nu trebuie deci să ne mirăm dacă Republica de la Weimar, proclamată în 1918, a văzut înflorind în sânul ei o multitudine de societăţi secrete politico-militare ale căror trăsături comune erau un program de „purificare” a ţării în vederea revanşei, şi apelul la vechiul fond magic al anticei mitologii germanice. Au putut fi numărate mai mult de cincizeci de asemenea societăţi secrete, printre care Ciocanul lui Wotan, Fraţii Nibelungilor. Companionii inelului magic etc. Aceste societăţi întreţineau trupe paramilitare alcătuite din ofiţeri dezactivaţi sub vechiul regim.

Printre aceşti oameni, în afară de Sebottendorf, trebuie menţionate mai ales două nume: acelea ale lui Karl Haushofer şi Dietrich Eckart. Generalul Karl Haushofer era un specialist în geopolitică, dar călătorise şi în Asia în căutarea Aghartei şi vizitase lamaseriile din Tibet. Cât despre Dietrich Eckart, publicist, el scosese o foaie critică extrem de virulentă în care opunea necontenit „puritatea ariană” „Republicii jidoveşti” de la Weimar.

Şi unul, şi altul – geopoliticianul şi activistul antisemit – făceau parte dintr-un cerc interior format în sânul Societăţii Thule: Marea Lojă Luminoasă numită şi grupul Vrilului. Acest din urmă cuvânt, împrumutat de la poligraful francez Jacolliot, desemnează energia psihică pe care ajung să o acumuleze, graţie anumitor exerciţii, adepţii unei secte hinduse, şi care (pretindea Jacolliot) le permitea acestora să influenţeze, ba chiar să fascineze, de la distanţă indivizi sau grupuri întregi de oameni. Or, printre recruţii lui Haushofer şi Eckart se găsea şi un tânăr ofiţer înclinat spre misticism şi fanatism: el se numea Rudolf Hess şi a fost dauphin-ul lui Hitler până la enigmatica lui fugă în Anglia din 1941.

sursa: lovendal.ro