Traumele părinților se transmit în genele copiilor
Un studiu recent realizat pe supravietuitori ai Holocaustului arata ca modificarile genetice care rezulta din traumele suferite de ei pot fi transmise copiilor lor, acesta fiind cel mai clar semn ca experienta de viata a unei persoane poate afecta generatiile viitoare, informeaza theguardian.com, citat de Gandul.
In Al Doilea Razboi Mondial, in timpul Holocaustului, au fost ucisi aproximativ sase milioane de evrei, de toate varstele, majoritatea din Europa, in cadrul „solutiei finale a problemei evreiesti”, programul de exterminare a evreilor, planuit si executat de regimul national-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler.
O echipa de cercetatori de la spitalul Mount Sinai din New York, condusa de Rachel Yehuda, a realizat un studiu in care au fost implicati 32 de evrei (barbati si femei), care fie au fost inchisi intr-un lagar de concentrare nazist, au fost martori sau au experimentat tortura, fie au fost fortati sa se ascunda in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
Echipa de cercetatori a analizat, de asemenea, genele copiilor acestora – despre care se stia ca sunt mai predispusi la a suferi de tulburari de stres – si au comparat rezultatele cu cele ale familiilor de evrei care locuiau in afara Europei in timpul razboiului.
„Schimbarile genetice la copii pot fi atribuite doar expunerii parintilor la Holocaust”, a spus Yehuda.
Munca echipei de cercetatori reprezinta cel mai clar exemplu uman de trasmitere a traumei unui copil, ceea ce oamenii de stiinta numesc „mostenire epigenetica” – ideea ca influentele din mediu, precum fumatul, dieta si stresul, pot afecta genele copiilor si chiar ale nepotilor.
Aceasta idee este controversata, intrucat oamenii de stiinta considera ca genele continute in ADN reprezinta singurul mod de a transmite informatii biologice intre generatii. Oricum, genele sunt modificate de mediu tot timpul, prin „etichete” chimice, care se ataseaza singure pe ADN-ul uman. Studii recente sugereaza ca unele dintre aceste „etichete” ar putea, cumva, sa fie transmise de la o generatie la alta, ceea ce inseamna ca mediul ar putea avea impact asupra sanatatii copiilor.
Alte studii au propus o legatura mult mai tentanta intre experientele unei generatii si cele ale viitoarei generatii. De exemplu, fetele nascute de femeile olandeze, care au fost insarcinate in timpul unei mari foamete de la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, au fost supuse unui risc peste medie de a dezvolta schizofrenie. De asemenea, un alt studiu a aratat ca barbatii care au fumat inainte de a ajunge la varsta pubertatii au avut copii cu o greutate mai mare decat aceia care au inceput sa fumeze dupa aceasta perioada.
Pe de alta parte, echipa de cercetatori, condusa de Rachel Yehuda, a fost interesata de o regiune a unei gene care este asociata cu reglarea hormonilor de stres, despre care se stie ca este afectata de trauma. „Este logic sa ne uitam la aceasta gena”, a spus Yehuda. „Daca exista un efect transmis de trauma, acesta ar fi intr-o gena care are legatura cu stresul ce modeleaza felul in care noi facem fata mediului nostru”, a adaugat Yehuda.
In urma cercetarii, oamenii de stiinta au gasit „etichete” epigenetice in aceasta parte a genei atat la supravietuitorii Holocaustului, cat si la descendentii acestora, aceasta corelatie nefiind observata in niciun grup de control sau la copiii participantilor din grupul de control.
Prin intermediul unor analize genetice, echipa de cercetatori a exclus posibilitatea ca schimbarile epigenetice sa fie rezultatul unei traume pe care copiii insisi au suferit-o.
„Din cunostintele noastre, aceasta (cercetarea, n.r.) ofera prima demonstratie pre-conceptie de transmitere a efectelor stresului, rezultand schimbari epigenetice atat la parintii expusi (stresului, n.r.), cat si la descendentii lor”, a spus Yehuda.
Cu toate acestea, inca nu este clar modul in care asemenea „etichete” pot fi transmise de la parinti la copii. Informatiile genetice din sperma si ovule n-ar trebui sa fie afectate de mediu – mult timp cercetatorii considerand ca orice „etichete” genetice din ADN ar trebui sa fie eliminate imediate dupa ce are loc fertilizarea.
Insa, o cercetare efectuata de Azim Surani si colegii sai de la Universitarea Cambridge a aratat, recent, ca unele „etichete” epigenetice scapa in procesul de „curatare” din timpul fertilizarii. Nu este clar daca genele schimbate ar afecta permanent sanatatea copiilor si nici daca rezultatele ar schimba definitiv teoriile despre evolutie.
Impactul pe care supravietuitorii Holocaustului il au asupra viitoarei generatii a fost analizat mai multi ani – provocarea a fost sa se arate ca efectele intre generatii nu sunt transmise doar de influenta sociala venita din partea parintilor sau mostenirea genetica regulata, spune Marcus Pembrey, profesor emerit de genetica pediatrica la University College London.
„Studiul realizat de Yehuda face progrese utile. Ceea ce avem aici este inceputul intelegerii modului in care o generatie raspunde la experientele generatiei anterioare. (…)”, a spus Pembrey.
Cercetatorii au aratat deja, in studii anterioare, ca anumite temeri pot fi mostenite de la o generatie la alta, cel putin la animale.
Acesta cercetare a oamenilor de stiinta americani a fost publicata in revista Biological Psychiatry.
Sursa: altorizont.com