Imediat după instaurarea regimului comunist în România, în perioada 1945–1950, au fost create tribunalele populare, inspirate de modelul sovietic. Oficial, scopul acestora era „judecarea criminalilor de război și a profitorilor regimului fascist”. În realitate, ele au servit ca instrumente de represiune politică, menite să elimine elitele și să impună noua ordine comunistă.
Tribunalele nu funcționau după regulile unui proces juridic obișnuit: nu era nevoie de dovezi clare, iar prezumția de nevinovăție nu exista.
🧑⚖️ Judecători „poporeni” fără pregătire juridică
Un aspect grav era componența acestor instanțe: alături de judecători profesioniști (puțini la număr), se aflau „judecători populari” – persoane fără studii juridice, alese pe criterii politice sau de clasă. Mulți erau muncitori, țărani sau activiști de partid care aveau misiunea de a aplica „justiția proletară”.
Acești judecători nu urmăreau adevărul juridic, ci executau ordinele primite de la Partidul Comunist sau de la consilierii sovietici.
🕵️ Condamnări fără probe: denunțul era „dovada supremă”
Mii de români au fost condamnați pe baza unor denunțuri anonime sau a mărturiilor obținute sub tortură. Nu conta dacă acuzațiile erau reale – simplul fapt că o persoană fusese „boier”, avocat, industriaș sau ofițer era suficient pentru încadrarea ca „dușman al poporului”.
Printre „crimele” judecate de tribunalele populare:
- Păstrarea unui steag regal
- Ajutorul dat unei familii de refugiați
- Comentarii critice la adresa URSS
- Apartenența la partide istorice (PNȚ, PNL)
⛓️ Sentințe abuzive: ani grei de închisoare pentru gândire liberă
Sentințele erau adesea date înainte de începerea procesului, la ordinele Securității sau ale consilierilor sovietici. Unii inculpați nici nu aveau avocat, iar dacă aveau, aceștia nu aveau voie să își apere cu adevărat clientul.
Pedepsele cele mai frecvente:
- 10-25 ani muncă silnică
- Deportare în Bărăgan
- Confiscarea averii și pierderea cetățeniei
- Execuții (în cazurile grave)
📚 Cazuri celebre și martori ai nedreptății
- Iuliu Maniu, liderul PNȚ, a fost condamnat la închisoare pe viață fără nicio probă concretă.
- Veselina Ghițescu, tânără acuzată că a ajutat partizani anticomuniști, a fost condamnată la ani grei de detenție.
- Zeci de preoți, profesori universitari și țărani din zona Făgărașului au fost condamnați în procese-farsă organizate „cu ușile închise”.
🪧 Scopul real: frica, umilința și distrugerea vechii elite
Tribunalele populare nu erau doar instanțe de judecată, ci instrumente de propagandă. Sentințele erau publicate în ziare, însoțite de lozinci despre „lupta de clasă” și „dreptatea muncitorilor”. Obiectivul era crearea unei frici colective și demolarea tuturor structurilor morale și sociale ale vechii Românii.
🔍 Moștenirea dureroasă și lipsa reparației morale
După 1989, foarte puțini dintre cei implicați în funcționarea tribunalelor populare au fost trași la răspundere. Majoritatea proceselor au fost revizuite, dar victimele au rămas marcate pe viață.
În lipsa unor condamnări clare și a unei educații istorice coerente, aceste crime juridice rămân o rană deschisă în conștiința națională.