Vindecările miraculoase. Mecanisme psihologice, intervenție divină sau șansă?
In anul 2009, cu doua zile inainte de aniversarea a patru ani de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea, un miracol parea sa confirme sanctificarea acestuia. Un tanar, Jory Aebly, a fost impuscat in cap in timpul unui jaf. Rana ar fi trebuit sa-i fie fatala, dupa declaratiile unui medic ce s-a ocupat de rana tanarului. Si nu numai ca acesta a supravietuit, dar a avut parte de o vindecare usoara, extrem de rapida si fara probleme majore. Preotul de la capela spitalului se pare ca oferise tanarului si familiei acestuia un rosariu sfintit de papa cu ceva timp in urma, acesta infaptuind unul dintre cele mai cunoscute exemple de vindecari miraculoase.
Vindecarile care apar brusc, in ciuda pronosticurilor medicinei clasice, au fost mereu folosite de membrii numeroaselor religii pentru a arata ca rugaciunea si interventia divinitatilor se pot dovedi salvatoare de vieti.
Crestinismul are cea mai complexa istorie a vindecarilor supranaturale, acestea fiind mentionate inca de pe vremea lui Hristos, care vindeca oameni posedati, leprosi sau paralitici fara discriminare, dupa cum se povesteste in Scripturi. De atunci, mai multor sfinti li s-a oferit aceeasi putere, conform unor marturii. Insa aceste exemple de vindecari miraculoase sunt considerate a fi doar parte a unei mitologii a credintei si nu exemple clare, mai ales ca in perioadele indepartate cunostintele medicale erau extrem de reduse.
Vindecarile miraculoase sunt insa mentionate surprinzator de des si in ziua de astazi, cand medicina ar fi trebuit sa ofere solutiile unor astfel de cazuri. Se intampla insa cateodata ca toate perspectivele negative sa fie intoarse atunci cand cancerul brusc se opreste din expansiune sau o tumora este reabsorbita de organism.
Exista mai multe perspective legate de motivele pentru care apar astfel de cazuri, religioase si stiintifice. Acestea sunt principalele:
Interventia divina este considerata motivul principal pentru vindecarile miraculoase, de orice natura ar fi ele. Rugaciunea si interventia sfintilor, Fecioarei Maria sau chiar a divinitatii duc la inlaturarea oricaror diformitati sau boli incurabile in anumite cazuri. Tocmai de aceea, anumite locuri sunt considerate sacre, mai ales de crestini, acestia mergand in pelerinaje lungi pentru a obtine imbunatatirea starii corpului lor sau pentru a se ruga pentru o ruda grav bolnava.
In Statele Unite, 72% din crestini s-au rugat pentru o vindecare miraculoasa la un moment dat, conform unui sondaj. Nici la romani nu ar fi o foarte mare diferenta, tinand cont de miile de pelerini care se duc in fiecare an sa se inchine la moaste sau la icoane facatoare de minuni.
Un exemplu aparte din lumea catolica este cel de la izvorul din Lourdes, unde se spune ca Fecioara Maria i s-a aratat Sfintei Bernadette. Izvorul este considerat responsabil de vindecarile unor boli incurabile precum paralizia, orbirea definitiva sau diabetul. Scepticii insa nu sunt siguri de vreun caz, atentionand credinciosii in privinta luarii unor boli contagioase in contact cu atat de multi bolnavi la un loc.
In privinta vindecarilor miraculoase si Biserica Catolica este destul de circumspecta, avand anumite conditii pentru recunoasterea unui caz: boala trebuie sa fie foarte grava sau incurabila, leacurile obisnuite trebuie sa fi fost inutile, nici o imbunatatire a starii nefiind vizibila. In plus, boala nu trebuie sa revina, scurta imbunatatire a starii bolnavului nefiind un miracol. Din pacate, de credinta oamenilor intr-o ultima sansa pentru o vindecare miraculoasa au profitat numerosi tele-evanghelisti, sarlatani sau preoti-vindecatori spre a se imbogati, folosind trucuri pentru a parea ca unii dintre bolnavi chiar s-au vindecat.
Factorul psihologic – pentru unele vindecari miraculoase se pare ca ajunge ca un pacient sa stie ca are familia aproape si ca cei dragi se roaga pentru el. Increderea in divinitate, dorinta de a nu-i parasi pe cei dragi, calmul adus de religie in unele cazuri. Vindecarile miraculoase produc cel mai probabil si schimbari fizice in organism.
Unele studii au aratat ca rugaciunea si increderea in divinitate ofera un confort psihologic aparte, scazand sansele ca o persoana sa cada in disperare si sa isi inrautateasca starea. Si cum mecanismele de functionare a creierului inca mai au pana sa fie complet lamurite, meditatia cu tematica religioasa caracterizata prin rugaciuni asidue se poate dovedi cheia pentru unii, depinzand si de afectiune. Insa nu e niciodata recomandat sa se lase doar in seama acestor doua elemente o vindecare. Cazurile recente in care parintii s-au rugat pentru vindecarea copiilor lor de boli aparent banale precum pneumonia si au sfarsit pierzandu-si copiii printr-un gest de neiertat arata ca intai si intai sfatul medicului trebuie ascultat.
Sansa – in alte cazuri se considera pur si simplu ca vindecarile miraculoase sunt produsul norocului, a sansei, probabilitatilor etc. Astfel, unele caracteristici ale organismului unor oameni pot fi suficiente pentru a determina o schimbare in evolutia unei boli, mai ales ca mecanismele prin care o boala poate ucide sunt uneori insuficient cunoscute.
Numeroasele cazuri de vindecari miraculoase ce au urmat unor accidente dure arata pur si simplu ca unii oameni sunt doar norocosi. Situatii in care oamenii au supravietuit cu un cutit infipt in craniu sau cu o teava lunga ce a trecut printre emisferele cerebrale au uimit intr-adevar comunitatile stiintifice. Insa cum unii din acesti accidentati extrem de norocosi erau atei sau nepreocupati de religie in general, miracolul a devenit doar o intamplare spectaculoasa. Si poate de aceea au si dreptate cei care cer o intelegere mai buna a psihicului uman, si nu doar apelarea instantanee la misticism.
Sursa: destepti.ro
