În urma armistițiului din 12 septembrie 1944, România a fost practic ocupată de Armata Roșie, iar soarta sa politică a intrat sub controlul total al Kremlinului. Acordurile internaționale (inclusiv Conferința de la Ialta) au legitimat în ochii puterilor occidentale influența sovietică în Europa de Est.
În acest context, conducerea României a fost treptat preluată de comuniști impuși sau susținuți direct de Moscova, într-un proces care a combinat teroarea politică, epurările administrative și propaganda de masă.
🕴️ Ana Pauker – „Doamna de Fier” a Moscovei în România
Ana Pauker s-a întors în România în 1945 cu sprijinul sovietic, după o perioadă de detenție în Franța și activitate politică în URSS. Educată ideologic în școlile cominterniste, Ana Pauker era considerată de Stalin cea mai fidelă agentă a Kremlinului din Partidul Comunist Român.
În perioada 1947-1952, a fost viceprim-ministru și ministru de externe, devenind cea mai influentă femeie comunistă din Europa. Din această poziție, a supervizat:
- Naționalizarea economiei (1948)
- Impulsionarea colectivizării
- Lichidarea partidelor istorice
- Coordonarea epurărilor administrative
Deși avea o poziție de putere, nu era independentă: deciziile majore erau consultate sau dictate de consilieri sovietici și ambasada URSS la București.
📈 Gheorghiu-Dej – omul Moscovei devenit dictator autohton
Inițial un protejat al sovieticilor, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost impus la conducerea PCR în 1945-1946, în detrimentul lui Ștefan Foriș (executat ulterior). Originar din mediul muncitoresc, Dej avea avantajul de a fi văzut ca mai „autentic român” decât Pauker.
În 1952, cu acordul tacit al lui Stalin, Dej a orchestrat epurarea Anei Pauker și a „grupului moscovit”, sub acuzația de deviaționism. De fapt, era o manevră de consolidare a propriei puteri, sub acoperirea luptei de clasă.
Chiar și așa, România a rămas total supusă Moscovei până în 1958, când Armata Roșie s-a retras formal. Până atunci, conducerea de stat lua decizii doar după consultări cu trimișii sovietici.
💸 De la lideri impuși, la economie jefuită: rolul lor în dezastrul economic
Ana Pauker, Gheorghiu-Dej și ceilalți lideri ai PCR au fost executanți loiali ai directivelor economice sovietice. Sub conducerea lor, România a fost forțată să:
- Plătească reparații de război uriașe către URSS (peste 300 milioane dolari)
- Accepte formarea Sovromurilor, întreprinderi „mixte” în care partea sovietică avea control total
- Cedeze resurse naturale (petrol, uraniu, aur, cărbune) fără echivalent economic
- Naționalizeze industria, fără compensații, distrugând clasa de mijloc
Liderii comuniști nu au negociat condiții avantajoase pentru România – au aplicat fără rezerve ordinele Moscovei, uneori cu exces de zel.
🔪 Epurarile interne – cum a fost eliminată orice opoziție
Pentru ca această structură de conducere să nu fie contestată, regimul a inițiat o amplă campanie de epurări politice:
- Liderii partidelor istorice au fost arestați sau trimiși la închisoare pe viață.
- Intelectuali, țărani înstăriți, foști ofițeri, preoți – toți erau considerați „dușmani ai poporului”.
- În partid, orice urmă de disidență era eliminată: execuții, procese publice, lagăre de muncă (Gherla, Pitești, Canal).
Această teroare internă a permis menținerea unui aparat fidel Moscovei, până la moartea lui Stalin și schimbările ulterioare.
🧭 Ce a urmat după Stalin? Răcirea relațiilor și începutul unei „independențe” controlate
După moartea lui Stalin (1953), Gheorghiu-Dej a început o strategie lentă de delimitare de Moscova, culminând cu retragerea trupelor sovietice în 1958. Totuși, „independența” României a fost mai degrabă o schimbare de stăpân intern, nu o revenire la suveranitate reală.
Până la moartea lui Dej în 1965, regimul a continuat să aplice principiile comunismului de tip sovietic: planificare centralizată, control total al societății, represiune internă și izolare economică.
📌 Concluzie: un regim străin impus cu chip românesc
Liderii comuniști ai României, de la Ana Pauker la Gheorghiu-Dej, nu au fost aleși de popor și nici nu au servit interesul național. Ei au fost unelte ale Kremlinului, puse în funcții-cheie pentru a transforma România într-o colonie sovietică economică, politică și ideologică.
Moștenirea acestor decenii de dictat străin încă se resimte în societatea românească: în distrugerea clasei de mijloc, în industrializarea forțată și în reflexul autoritar al politicii interne.