Noi dezvăluiri despre oameni. Evangheliile secrete ale creștinismului

În 1945, în Egipt, lângă Nag Hammadi, au fost descoperite 61 de manuscrise, care au fost ascunse pentru a nu fi distruse, între anii 350–400 d.Hr. Ele relevă un Hristos preocupat mai degrabă de a-și conduce adepții spre cunoașterea directă a lui Dumnezeu. Cele 61 de manuscrise au fost publicate în limba engleză și includ Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Filip, Evanghelia către egipteni și numeroase texte atribuite discipolilor lui Hristos, cum ar fi Cartea secretă a lui Iacov, Apocalipsa lui Pavel și Apocalipsa lui Petru.

Implicații acestor texte timpurii pentru creștinism sunt inestimabile; ele completează și îmbogățesc învățăturile tradiționale ale Noului Testament oficial. În special, în Evanghelia lui Toma și Evanghelia lui Filip există texte care accentuează necesitatea ca fiecare dintre noi să pornească în propria căutare spirituală și să descopere scânteia divină lăuntrică.

De exemplu, în Evanghelia lui Toma, Iisus ar fi spus: „Există o lumină înlăuntrul unui om de lumină, iar el luminează întreaga lume. Dacă el nu strălucește, el este întuneric (…) Oricine se găsește pe sine, este deasupra lumii”. Exemple similare apar și în Evanghelia lui Filip: „Vezi spiritul și devii spirit (…) Te vezi pe tine, și ceea ce vezi vei deveni”.

Multe alte spuse ale lui Iisus din aceste evanghelii constituie paralele clare cu învățăturile unor religii ca budismul. De exemplu, ce învățătură despre conceptul de gol, fundamental în filozofia budistă și în meditație, poate fi mai clară decât descrierea simbolică a Împărăției Cerurilor, făcută de Hristos în Evanghelia lui Toma?: „Împărăția Cerurilor seamănă cu femeia care purta un vas plin cu mâncare. În vreme ce mergea pe un drum, departe de casă, mânerul vasului s-a rupt și mâncarea s-a vărsat în spatele ei. Ea nu și-a dat seama de asta; nu a observat accidentul. Când a ajuns acasă, a pus vasul pe masă și l-a găsit gol“.

Sau ce paralelă mai clară am putea găsi cu învățăturile budiste, potrivit cărora „mintea budistă se pierde atunci când apar contrariile” și „viața și moartea sunt totuna”, și (din nou) cu conceptul budist de gol decât cuvintele lui Hristos din Evanghelia lui Filip: „Lumina și întunericul, viața și moartea, dreapta și stânga sunt frați unii cu alții. Sunt inseparabili. De aceea, nici bunul nu este bun, nici răul nu este rău, nici viața nu este viață, nici moartea nu este moarte. De aceea, fiecare se va dizolva în natura sa originală.”

Sursa: almeea.ro