Sensul vieții este să-ți pui problema sensului vieții
Confundarea răspunderii cu libertatea a catastrofat lumea. Libertatea e capacitatea de a valorifica înfrângerile și de a depăși reușitele.
„Să-ți cucerești libertatea în fiecare zi”, cum spunea Faust. Dar să-ți cucerești gândul cel nou în fiecare zi, aici stă omenescul.
Sensul vieții este să-ți pui problema sensului vieții. Orice răspuns riscă să fie o îngustime, o recunosc. Dar a răspunde că viața n-are nici un sens e cea mai mare îngustime.
„Totul e trecător”, ce regretabilă vorbă! Firește că e trecător, dar întrebarea e cum trece: cu o împlinire sau fără?
Nu consimți înfrângerii. Oamenii au nevoie de iluzia unei biruințe, chiar dacă tu nu ai ce face cu ea. Sau ai și tu ce face: lași loc unei biruințe a gândului, în care nu mai crezi…
Tinerețea ca perioadă a receptivității și pasivității, în fond. Maturitatea ca perioadă a creativității oarbe, la comandă. Doar bătrânețea e cu adevărat activă, când este.
În anii tinereții vezi ideile în libertatea lor. În anii târzii, în necesitatea lor. Poți chiar consimți, acum, că existența determină conștiința. Dar existența a devenit ea însăși idee.
Umanitatea e compusă din obiecte umane și subiecte umane. Singură cultura ridică la treapta de subiect – când nu aruncă pe om și mai rău în condiția de obiect. O știe și poporul: ai carte, ai parte – la omenesc.
O națiune se poate educa printr-un om (Eminescu) și chiar printr-un simplu cuvânt (întru).
Oamenii aceștia, care știu atât de bine să dea răspunsuri, adică să treacă examenele, dar nu știu să pună întrebări. Cultura înseamnă ultimul lucru. Și totuși, nu fără primul.
Înainte de toate: pietate.
Constantin Noica , Carte de înțelepciune