După semnarea armistițiului din 12 septembrie 1944, România a intrat sub influența totală a Uniunii Sovietice. Unul dintre cele mai perfide mecanisme prin care URSS și-a impus controlul economic a fost crearea Sovromurilor – întreprinderi mixte româno-sovietice, cu scop aparent economic, dar cu funcție reală de extracție sistematică a resurselor.
Între 1945 și 1956 au fost înființate 16 astfel de societăți, în domenii-cheie: petrol, transporturi, minerit, telecomunicații, industrie chimică și alimentară. În teorie, aceste întreprinderi aveau rolul de a sprijini reconstrucția economică; în realitate, ele au funcționat ca instrumente de jefuire a economiei românești.
🛢️ Sovrom Petrol și Sovrom Transport – coloana vertebrală a exploatării
Sovrom Petrol (înființat în 1945) controla cele mai importante rafinării și zăcăminte petroliere ale României. Petrolul extras era exportat masiv în URSS, fără a fi plătit la prețul pieței sau chiar deloc. România nu doar că nu obținea profit, dar acoperea din bugetul de stat pierderile acestor exploatări.
Sovrom Transport, prin controlul asupra căilor ferate și a transportului fluvial, asigura logistic evacuarea resurselor și transportul militar sovietic, devenind un mecanism paralel de control asupra infrastructurii strategice.
⚒️ Aur, uraniu, cărbune: bogățiile pământului românesc plecau la Kremlin
România era o țară bogată în resurse minerale, iar Sovromurile au vizat direct zonele aurifere și de exploatare a uraniului.
- Sovrom Cuarțit și Sovrom Metal au preluat controlul asupra exploatărilor de aur și metale rare.
- Sovrom Kvarțit, operând în Băița, județul Bihor, a fost în realitate un paravan pentru extragerea de uraniu necesar industriei nucleare sovietice. Muncitorii, inclusiv deținuți politici, lucrau în condiții toxice fără protecție, mulți decedând în anii următori din cauza contaminării radioactive.
URSS nu a făcut niciun transfer tehnologic sau economic real. România rămânea cu gropi de mină, regrese ecologice și pierderi masive.
📉 Pagubele economice: cine a plătit nota?
Estimările specialiștilor români și occidentali converg asupra unei realități dure: între 1945 și 1956, Sovromurile au generat pierderi de peste 2 miliarde de dolari pentru economia românească (valoare istorică, echivalentul a zeci de miliarde azi).
România plătea reparații de război către URSS, în timp ce aceste „societăți mixte” funcționau ca sifon economic paralel, în afara oricărui control românesc real.
🕵️♂️ Controlul sovietic total: din CA la Securitate
Sovromurile erau conduse de reprezentanți sovietici cu rang militar sau de partid, iar partea română nu avea putere decizională. Mai mult, în jurul acestor structuri s-au format rețele de supraveghere și control, în care colaborau ofițeri NKVD și apoi KGB, cu implicarea ulterioară a Securității.
Au existat cazuri în care angajații români care criticau regimul sovromurilor au fost arestați, anchetați sau chiar executați sub acuzația de sabotaj sau trădare.
⛓️ Forța de muncă: muncitori înrobiți, deținuți politici și tineri încarcerați
Pentru exploatarea intensă a minelor și a infrastructurii, Sovromurile au apelat masiv la muncă forțată:
- Deținuți politici trimiși în colonii de muncă
- Tineri condamnați pentru „activitate legionară” sau „uneltire contra ordinii sociale”
- Țărani arestați în timpul colectivizării
Condițiile de muncă erau inumane, fără echipamente de protecție, hrană insuficientă și program prelungit, fapt ce a dus la un număr considerabil de morți.
🛑 Desființarea Sovromurilor – începutul ieșirii de sub tutela URSS
Procesul de lichidare a Sovromurilor a început timid în 1954, după moartea lui Stalin și pe fondul reconfigurărilor politice din lagărul socialist. România, prin Gheorghe Gheorghiu-Dej, a inițiat o politică de „independență economică”, dar mai degrabă ca formă de consolidare internă a regimului decât ca act de justiție istorică.
Până în 1956, toate Sovromurile au fost formal desființate, dar efectele devastatoare ale lor s-au resimțit decenii întregi după dispariție: subdezvoltare, lipsa capitalului autohton, industrie distrusă și o economie parazitată.
🧾 Concluzie: Sovrom – simbolul colonizării economice mascate
Sovromurile au reprezentat nu o formă de cooperare economică, ci un jaf legalizat, girat de semnături diplomatice și menținut prin teroare ideologică. Aceste „societăți mixte” au arătat că în comunism, independența economică era o iluzie, iar suveranitatea, o poveste de propagandă.