Clopotele nu sunt simple instrumente de anunț sau decor. În tradiția ortodoxă și nu numai, ele au fost considerate sfinte, având rolul de a chema la rugăciune, a alunga spiritele rele sau de a anunța evenimente majore. În bisericile vechi din România, clopotele au fost nu doar mărturii ale credinței, ci și martori ai istoriei.
Originea clopotelor în spațiul românesc
Primele mențiuni despre clopote în Țările Române datează din Evul Mediu timpuriu, când mănăstirile mari – precum Putna sau Neamț – primeau clopote turnate în centre din Polonia, Transilvania sau Rusia. Meșteșugul turnării de clopote s-a dezvoltat însă local începând cu secolele XVII–XVIII.
👉 În Transilvania, meșterii sași și unguri erau recunoscuți pentru precizia turnării, în timp ce în Moldova și Țara Românească, clopotele erau adesea comandate de domnitori și aveau inscripții elaborate.
Secretele meșteșugului: cum se turnau clopotele vechi
Procesul de turnare al unui clopot era extrem de laborios și ritualizat. Componentele principale includeau:
- Bronz (aliaj de cupru și staniu) – proporția influența claritatea sunetului.
- Matrițe din lut, cenușă și fân, în care se turna metalul încins.
- Inscripții și ornamente cu simboluri religioase, dar și date istorice (numele ctitorului, anul, mesaje în slavonă sau română veche).
În multe cazuri, se credea că sunetul clopotului poate fi „greșit” dacă turnarea nu era însoțită de rugăciuni sau dacă se infiltra o energie negativă în proces.
Clopotele ca „arme spirituale” în fața răului
Tradiția populară românească acordă clopotelor o funcție de protecție: se băteau pentru a opri grindina, a alunga molime sau chiar armate invadatoare. În satul românesc, glasul clopotului făcea parte din viața cotidiană: de la naștere, până la înmormântare.
Unele clopote erau numite după sfinți sau aveau porecle locale, fiind tratate ca ființe „vii”.
Clopotele furate sau ascunse în războaie și invazii
Numeroase clopote vechi au fost furate sau topite în timpul războaielor. În special în timpul Primului Război Mondial, autoritățile austro-ungare au confiscat sute de clopote din Transilvania pentru a le transforma în muniție.
În alte cazuri, sătenii ascundeau clopotele în pământ sau în păduri, pentru a le salva. Multe au fost regăsite după zeci de ani.
Mesaje ascunse în inscripțiile clopotelor
Un alt aspect fascinant este criptarea mesajelor: inscripții care conțineau rugăciuni, blesteme împotriva celor care distrug biserica sau chiar referințe istorice obscure. Exemple celebre pot fi găsite în:
- Mănăstirea Putna – clopote cu texte slavone despre ctitorii Ștefan cel Mare.
- Biserici fortificate din Transilvania – inscripții în germană, cu avertismente privind Judecata de Apoi.
- Biserica Neamț – clopote turnate în secolul XVII cu rugăciuni adresate poporului român.
Clopote românești celebre și poveștile lor
- Clopotul cel Mare de la Catedrala Mitropolitană din Iași (turnat în 1884): cântărește peste 6.000 kg și are un sunet unic.
- Clopotul de la Mănăstirea Voroneț: se spune că ar fi fost binecuvântat de Daniil Sihastrul.
- Clopotele de la Alba Iulia, martore la încoronarea Regilor Ferdinand și Maria în 1922.
Concluzie: între sacru, artă și istorie
Clopotele bisericilor vechi din România nu sunt doar artefacte religioase – ele sunt purtătoare de memorie colectivă, artă meșteșugărească și simboluri ale unei identități culturale profunde. A le studia înseamnă a înțelege mai bine istoria spirituală și socială a poporului român.