Pe 26 decembrie 1893 s-a născut Mao Zedong — revoluționar, ideolog și arhitect al Republicii Populare Chineze. El a condus Partidul Comunist Chinez înainte și după victoria din 1949, și a fost figura centrală a istoriei moderne chineze până la moartea sa, pe 9 septembrie 1976.
Dar cum privim astăzi moștenirea sa? Și cum se conturează echilibrul între realizări, tragedii și influența sa continuă?
Dictator și reformator: un paradox istoric
Mao a condus regimul comunist chinez cu mână de fier. Sub conducerea sa, s-au derulat politici care au dus la foamete masivă, purificări politice brutale și mișcări sociale devastatoare. Estimările istorice vorbesc despre decese ce ar putea să se ridice la zeci de milioane de oameni, din cauza politicilor sale precum Marele Salt Înainte sau Revoluția Culturală.
Cu toate acestea, nu toate lucrurile îl portretizează doar ca pe un tiran:
-
El a pus bazele statului chinez modern, unificat sub control comunist, ridicând China din haosul decadelor anterioare.
-
Politicile sale de mobilizare masivă și propaganda au creat structuri politice și ideologice care au modelat partidul comunist chinez pentru decenii.
-
Începând după moartea lui, liderii chinezi au reinterpretat ideile lui Mao, adaptându-le la nevoia de reforme economice și deschidere externă. Unii istorici susțin că greșelile sale au forțat o reevaluare pragmatică ce a permis reformele care au urmat.
Maoismul reactiv: trecutul care modelează prezentul
Chiar și în 2025, Mao continuă să aibă un rol simbolic puternic în China modernă:
-
Liderul actual, Xi Jinping, reface și revalorifică unele aspecte ale cultului liderului și ale ideologiei Mao. Politici de control ideologic, centralizarea puterii partidului și campanii masive de educație politică reflectă moștenirea lui Mao.
-
Campanii politice de mobilizare și epurări continue — anunțate sub alte forme — sunt văzute de mulți comentatori ca ecosisteme ce seamănă cu modelele de campanii de masă inițiate de Mao.
-
Mulți istorici spun că sub regimul Xi, „gândirea Mao” (Mao Zedong Thought) este reverențiată din nou, nu neapărat ca aplicare literală a doctrinelor, ci ca vector legitim pentru consolidarea puterii partidului și controlului ideologic.
Cenzură, relecturări și memoria controlată
Un aspect esențial este că discuția despre Mao — mai ales despre greșelile sale, despre Revoluția Culturală sau foametea indusă — este în China extrem de delicată și atent controlată:
-
În ultimii ani, guvernul chinez a intensificat cenzura și supravegherea în domenii culturale și istorice. Discuțiile critice despre Mao sau controversatele sale epoci sunt adesea reprimate sau eliminate.
-
În 2024, artistul Gao Zhen a fost reținut pentru „denigrarea eroilor și martirilor”, după ce a creat opere ce criticau figura lui Mao.
-
„Moștenirea lui Mao este un subiect periculos” — spune un articol din Foreign Policy, subliniind că, în China contemporană, ai grijă ce spui despre Mao și despre acele perioade.
Evoluția după Mao: abandon, adaptare, transformare
După moartea lui Mao, China s-a orientat către reforme economice și deschidere. Sub Deng Xiaoping, multe doctrine maoiste au fost abandonate sau reinterpretate:
-
Politicile socialiste radicale au cedat locul unui model hibrid: socialism cu elemente de piață (cunoscut drept „socialism cu caracteristici chinezești”).
-
Reformele economice au dus la creștere rapidă, ieșirea a sute de milioane de oameni din sărăcie și transformarea Chinei într-una dintre cele mari puteri globale.
-
Rolul și prestigiul lui Mao au fost recalibrate: el este venerat ca fondator simbolic, dar unele politici sunt criticate pe plan istoric.
Concluzie: o figură controversată, dar omniprezentă
Astăzi, Mao Zedong rămâne una dintre cele mai polarizante figuri din istorie:
-
Pentru unii, este un erou național, întemeietor al Chinei moderne și simbol al eliberării față de dominația străină.
-
Pentru alții, este responsabilul principal pentru suferința a zeci de milioane, pentru traume sociale și culturale care persistă și astăzi.
-
În China, memoria sa este controlată cu grijă, iar discuțiile libere despre moștenirea lui sunt rare și riscante.
Mao nu este doar un personaj de epocă: el trăiește în discursul politic al regimului actual, în simbolurile oficiale (portretul său uriaș în Piața Tiananmen, de exemplu) și în politica partidului comunist chinez.
Cântecele, statuile și citatele sale continuă să fie mobilizate ca instrumente ideologice, iar interpretarea istoriei lui Mao este în permanentă negociere între stat, istoricii independenți și memoria publică.