Istoria economică a unei țări nu este doar o succesiune de cifre, grafice sau decizii fiscale. Este, în esență, o poveste despre cine deține puterea, cine pierde și cine are voie să își spună versiunea. În România, fiecare regim politic — de la monarhie, la comunism și până la democrația post-1989 — a rescris aceeași istorie economică prin propriul filtru ideologic, uneori omitând deliberat fapte esențiale.
🏛️ Perioada interbelică: între liberalism economic și mitologia „aurului furat”
În perioada interbelică, România a cunoscut o economie agrară dominantă, dar cu progrese vizibile în infrastructură, industrie și sistem bancar. Cu toate acestea, regimurile ulterioare, în special cel comunist, au descris perioada ca fiind dominată de „exploatare burgheză” și „inegalitate sistemică”.
De asemenea, subiecte precum tezaurul românesc trimis la Moscova în 1916 au fost manipulate ideologic: în perioada comunistă, subiectul era tabu, pentru a nu tensiona relațiile cu URSS. După 1990, a fost repus în discuție ca simbol al pierderilor „dictate politic”.
🚩 Epoca comunistă: mitul dezvoltării accelerate și rescrierea trecutului capitalist
După 1947, regimul comunist a construit o narațiune economică mitologică, în care industrializarea forțată, colectivizarea agriculturii și „egalitatea socială” erau prezentate ca repere ale progresului.
- Economia interbelică a fost descrisă ca „subdezvoltată, capitalistă și dependentă de puterile occidentale”.
- Marii industriași (Malaxa, Auschnitt) au fost portretizați ca exploatatori, nu ca pionieri ai modernizării economice.
- Colectivizarea a fost prezentată ca „eliberare a țăranului de sub jugul moșierului”, ignorând complet efectele devastatoare: foamete, deportări, pierderea proprietății private.
Manualele de economie din anii ’60–’80 eliminau orice referință la piețele libere, concurență sau antreprenoriat. Termeni ca „profit”, „investitor” sau „piață liberă” erau înlocuiți cu „plan cincinal”, „dezvoltare socialistă” sau „centralizare economică”.
🕊️ După 1989: reabilitări selective și noi mituri economice
Căderea regimului comunist a adus o revizuire masivă a istoriei economice — dar nu neapărat una obiectivă. Perioada comunistă a fost descrisă aproape exclusiv prin prisma lipsurilor și eșecurilor, omițând în multe cazuri complexitatea deciziilor economice din anii ’60–’70, când România avea relații comerciale internaționale și o creștere industrială remarcabilă.
În același timp, noile manuale au reabilitat figuri economice interbelice (precum Ionel Brătianu sau Virgil Madgearu) și au început să vorbească despre nevoia de piață liberă, reforme fiscale și integrare europeană. Dar chiar și după 1989, economia a fost privită prin lentila puterii:
- Reformele din anii ’90 au fost justificate prin „moștenirea grea a comunismului”, chiar dacă unele au dus la colapsul industriei românești.
- Privatizările controversate au fost prezentate ca „modernizare inevitabilă”.
📉 Manualele și discursul public – între educație și propagandă
Manualele de istorie economică din școli și universități au reflectat fidel narațiunea oficială a fiecărui regim. De exemplu:
- În 1985, un licean învăța despre „victoriile economiei socialiste”.
- În 1995, același elev (ajuns student) afla că aceleași „victorii” au fost, de fapt, dezastre planificate.
De aici rezultă un adevăr incomod: istoria economică nu este statică, ci reinterpretabilă în funcție de cine o povestește.
📚 Studiile academice recente: între corectură și echilibru
În ultimii 15 ani, istoricii economici au început să recupereze o viziune mai obiectivă asupra trecutului. Lucrări precum cele ale lui Bogdan Murgescu, Cristian Păun sau coordonările INS în colaborare cu BNR și ASE încearcă să creeze o imagine mai nuanțată:
- Perioada interbelică – văzută azi ca o perioadă de reforme economice importante, dar cu inegalități mari.
- Perioada comunistă – abordată critic, dar și cu recunoașterea anumitor realizări industriale.
- Tranziția postcomunistă – analizată atât prin prisma liberalizării, cât și a inegalităților sociale accentuate.
🧠 Concluzie: istoria economică este o oglindă politică
Felul în care vorbim despre trecutul economic al României spune mai mult despre regimul care o povestește decât despre faptele în sine. Doar printr-o analiză istorică riguroasă, lipsită de ideologie, putem înțelege cum s-au construit miturile și cum influențează ele deciziile de azi.