Lecții pe care le putem învăța de la natură
1. Prima lecţie este destul de ciudată – de la ciocănitoare: ,,Lecţia de concentrare realistă’’
Ciocănitoarea este mult mai inteligentă decât noi. Da, ea bate cu ciocul în copac, dar o face foarte eficient. Ea este realistă – nu încearcă să rupă copacul în jumătate dintr-o o singură lovitură, aşa cum doresc să facă mulţi dintre noi. Nu ciocăneşte lemnul din toate laturile, ci se concentrează pe acelaşi punct, deplasându-se încet spre viermişor. Noi, însă, dorim nu un „viermişor”, ci un „şarpe” şi să-l găsim nu în scoarţa lemnului dur, ci undeva pe pământ, să fie acoperit doar cu nişte frunze.
2. Cea de a doua lectie- de la peşti: ,,Lecţia curentului’’
Se spune că peştii înoată întotdeauna împotriva curentului, ceea ce, este adevărat. Ei nu înoată astfel pentru a-şi complica viaţa, ci pentru faptul că în fluxul abundent de apă, pe lângă ei trece mai multă hrană şi oxigen. Astfel, viaţa peştelui devine de câteva ori mai bogată. Noi, spre deosebire de peşti, încercăm întotdeauna să mergem în direcţia vântului şi drept rezultat, în loc de 30 de ani de experienţă, ne alegem cu un an de experienţă, care se repetă de 30 de ori. Noi nu vrem să ieşim din zona de confort, apoi ne mirăm de ce în viaţă am avut atât de puţine şanse. Vrem să câştigăm loteria vieţii, fără să cumpărăm bilet .
3. Cea de a treia lecţie – de la puii de leu: ,,La vânătoare’’
Puii de leu sunt capabili să înveţe. Ei învăţa de la leii mai în vârstă, cu mai multă experienţă. Învaţă nu din manuale şi vorbe, ci din fapte. Ştiu că pentru a învăţa să vâneze, e nevoie să-şi bage ghiarele şi colţii în prada murdărindu-se de sânge. Noi însă, ne temem că nu cumva să ne murdărim mâinile. Stăm aşezaţi în bănci şi ne uităm spre tablă la „iepurele”, care ne învaţă cum să „vânăm”. Sau, mai rău, ne închidem în casă şi învăţăm singuri, iar atunci când vine vremea să ieşim la „vânătoare”, nu numai că nu ştim cum s-o facem, ci ne este frică doar de mirosul „sângelui”.
4. A patra lecţie (socială) – de la căţei: ,,Dă din coadă primul’’
În secolul 21 nu mai contează ceea ce faci tu însuţi, ci cum ştii să-i motivezi pe cei ce te înconjoară. Un exemplu perfect sunt câinii. Câinele nu-şi face griji: “Mai întâi du-mă acasă, hrăneşte-mă, spală-mă, apoi voi da din coadă.” El, dând din coadă, demonstrează afecţiunea şi sentimentele, apoi primeşte în schimb ce i se cuvine. Cu toate acestea, el nu-ţi cere nimic să-i dai. El se comportă în aşa fel, încât tu singur îi dai ceea de ce are nevoie.
5. A cincea lecţie – de la şarpe: ,,Nu te văicări’’
Şarpele nu-şi plânge de milă: “Nu am nici mâini, nici picioare, am vederea slabă, nu m-am născut în locul potrivit, nimeni nu mă iubeşte, părinţilor mei nu le pasă de mine de când m-am născut”. Şarpele trăieşte şi se descurcă cu ceea ce are şi nouă chiar ne este frică de acest „animal cu handicap”. Şi dacă lui nu-i place ceva, îşi schimba pielea şi se târăşte înainte fără regrete.
Sursa: nuaisacrezi.ro
