Vampirii au fost un subiect de legendă, mitologie și literatură, dar în România, istoria consemnează cazuri reale de teama de vampiri, ritualuri de exhumare și chiar procese în care morții au fost acuzați că se întorceau să bântuie cei vii. Cu mult înainte ca Dracula să devină o figură iconică în cultura populară, țăranii din diferite regiuni ale țării credeau cu tărie că morții se pot ridica din mormânt pentru a le fura viața celor vii.
Ce spun documentele istorice despre aceste cazuri? Cât din această frică era superstiție și cât avea o bază reală? Haideți să explorăm cazurile autentice de „vampirism” din România, așa cum sunt ele reflectate în cronici, rapoarte oficiale și mărturii populare.
1. Ritualuri anti-vampirice atestate istoric
În România, credința în strigoi (morți care revin printre cei vii) și moroi (spirite care bântuie) era extrem de răspândită, în special în zonele rurale. Pentru a împiedica transformarea unui mort în vampir, oamenii apelau la practici documentate în mai multe surse istorice:
🔸 Înjunghierea cadavrelor cu țăruși de lemn – Cel mai cunoscut ritual, care avea scopul de a „fixa” sufletul în mormânt.
🔸 Deshumarea și arderea inimii – Un obicei atestat în mai multe rapoarte oficiale din secolele XVIII-XIX.
🔸 Întoarcerea mortului cu fața în jos – Se credea că astfel, dacă ar încerca să iasă din sicriu, ar săpa în jos, nu în sus.
🔸 Așezarea unor obiecte speciale în sicriu – Usturoiul, monedele sau spini de trandafir erau folosite pentru a împiedica revenirea morților.
2. Un caz faimos: „Vampirul din Căpâlna” (1909)
Unul dintre cele mai bine documentate cazuri de „vampirism” vine din satul Căpâlna, județul Alba, la începutul secolului XX. Potrivit unor rapoarte ale autorităților locale, un bărbat decedat în mod natural a fost exhumat de săteni după ce mai mulți oameni din sat au început să moară inexplicabil.
Martorii au declarat că trupul său nu prezenta semne de descompunere, iar rudele insistau că el fusese văzut noaptea, în casa sa. În fața acestor relatări, locuitorii satului au decis să aplice ritualul tradițional:
✔ Au deschis sicriul și au găsit cadavrul „intact” (posibil un efect al temperaturii scăzute și al condițiilor de îngropare).
✔ Au scos inima defunctului și au ars-o pe un rug.
✔ Cenușa a fost amestecată cu apă și băută de supraviețuitori, ca metodă de protecție.
Documentele vremii menționează că după acest ritual, morțile suspecte s-au oprit, ceea ce a consolidat convingerea localnicilor că victima fusese, într-adevăr, un strigoi.
3. Raportul unui medic austriac despre cazurile de vampirism din Oltenia (1732)
În secolul XVIII, Imperiul Habsburgic controla o mare parte din teritoriile românești și a încercat să combată superstițiile locale. Un raport detaliat din 1732, scris de un medic militar austriac, Johann Flückinger, descrie o epidemie de „vampirism” în Oltenia, într-un sat de lângă Craiova.
📜 Potrivit raportului:
- Mai mulți oameni muriseră în mod inexplicabil la scurt timp după înmormântarea unui localnic considerat „rău”.
- Sătenii au dezgropat cadavrul și au constatat că avea gura plină de sânge, semn că „se hrănise” în timpul nopții.
- Medicul Flückinger a fost trimis să investigheze și a concluzionat că era vorba de un caz clasic de panică colectivă și de o posibilă conservare naturală a corpului din cauza solului rece și umed.
Acest raport a fost trimis către Viena și a fost folosit ca exemplu de „superstiții periculoase”, dar în satele românești, credințele în vampiri au continuat mult timp după aceea.
4. Blestemul contesei-vampir din Transilvania
Un alt caz interesant vine din Bistrița-Năsăud, unde, conform unor însemnări istorice, o contesă din secolul XIX, despre care se spunea că ar fi practicat ritualuri oculte, a fost exhumată la câteva decenii după moarte.
- Localnicii credeau că femeia își vânduse sufletul diavolului pentru a trăi veșnic.
- Când mormântul a fost deschis, corpul ei era „ciudat de bine conservat”.
- De frică, oamenii au ars cadavrul, iar cenușa a fost împrăștiată pe râul Someș.
Deși nu există dovezi științifice că acest caz este real, legenda a circulat zeci de ani și a fost consemnată de istorici locali.
5. Cazuri recente: Ritualuri de exorcizare în România modernă
Chiar și în secolul XXI, au existat cazuri documentate de practici asemănătoare:
🔸 2004 – cazul Maricica Cornici – O măicuță de la Mănăstirea Tanacu a fost supusă unui ritual de exorcizare, crezându-se că era posedată. Cazul a avut un impact major și a fost transformat în filmul „După dealuri”.
🔸 2017 – exhumarea lui Petre Țocu în Dolj – Familia unui bărbat a insistat că mortul îi bântuie, iar rudele au cerut permisiunea de a-i arde inima.
Concluzie: Mit sau realitate?
De-a lungul istoriei, documentele ne arată că frica de vampiri a avut un impact real asupra comunităților din România. Deși știința modernă explică multe dintre aceste fenomene prin descompunere lentă, boli necunoscute și panică colectivă, faptul că astfel de cazuri au fost raportate oficial demonstrează cât de puternică era această credință.
Astăzi, vampirii sunt doar un simbol al culturii pop, dar pentru strămoșii noștri, ei reprezentau un pericol real, care trebuia combătut prin orice mijloace.
Ți-ai fi dorit să trăiești în acele vremuri?