Pe o stâncă de aproape 40 de metri, în nordul Arabiei, cercetătorii au redescoperit recent gravuri uriașe, reprezentând cămile și alte animale la scară naturală. Aceste picturi rupestre, aproape șterse de vânt și ploi de-a lungul mileniilor, au fost realizate acum aproximativ 12.000 de ani, potrivit unui studiu publicat în Nature Communications.
Echipa internațională a identificat 176 de gravuri pe 60 de panouri în trei situri până acum neexplorate: Jebel Arnaan, Jebel Mleiha și Jebel Misma.
Ce reprezintă gravurile
Cele mai multe scene arată animale mari: cămile, capre alpine, măgari sălbatici africani, gazele și bouri, unele de până la 3 metri lungime.
Un panou impresionant înfățișează două cămile, una părând să se ridice în mișcare, iar cealaltă pășind vioi, ca și cum ar traversa stânca.
Cum au fost datate
Direct sub gravuri, arheologii au descoperit straturi neperturbate cu unelte de gravat, vârfuri de săgeți și mărgele din piatră și scoici marine.
Analiza prin datare luminescentă a arătat că aceste obiecte au aproximativ 12.000 de ani vechime. Descoperirile arată că artiștii făceau parte dintr-o rețea de schimburi comerciale ce se întindea până în Levant, la peste 400 km distanță.
Un mesaj despre apă și supraviețuire
Gravurile nu au fost plasate întâmplător. Ele se află lângă lacuri sezoniere antice, formate după ultima eră glaciară.
Aceste lacuri, datate la 15.000 de ani, sunt primele dovezi ale reîntoarcerii apei în interiorul arid al Arabiei. Prin urmare, arta rupestră ar fi avut un rol crucial: marca sursele de apă și traseele spre ele, indicii vitale pentru comunitățile care trăiau în deșert.
Acum 12.000 de ani, oamenii din Arabia au folosit arta nu doar ca expresie culturală, ci și ca ghid pentru supraviețuire. Gravurile lor monumentale marchează legătura profundă dintre natură, apă și viață – o lecție care rămâne valabilă și astăzi.