Originea lumilor fantastice din timpul somnului
Visele care îsi au originea în fluctuațiile mentale, impulsurile sau substratul subconștientului personal unde s-au depus fenomene psihice ce au fost cândva în câmpul conștiinței, nu sunt vise reale. Sunt doar niște semnale sau forme de comunicare ale straturilor noastre psihomentale, un cod însoțit și explicat prin imagini. Adevăratele vise însă vin de altundeva, dintr-o sursă, din tot ce a înregistrat universul de la creația și până la disoluția lui. Vin din akasa, eterul sau vidul creator. Ele vin dintr-un fond arhetipal colectiv accesibil și comun tuturor (chiar și animalelor – Pavlov). Dar ce este un arhetip? – este un concept care desemnează imaginea primară sau reală, formă de început pentru o descriere ulterioară. Este ceea ce face și visul.
Visul implică ideea de straoriginalitate fundamentală a unui tipar dat. Acest înțeles a fost consacrat în cadrul „psihologiei fundamentale” a lui C. G. Jung. Înțelegându-se de fapt o însușire colectivă a unei mulțimi de fapte, atribut care se întemeiază pe existența unui subconștient colectiv. Acest subconștient colectiv este constituit prin încorporarea unor nenumărate experiențe interioare și exterioare ale umanității, în desfășurările istorice ale lumii.
Luminile fantastice, tărâmurile mitice nu sunt altundeva decât în universul nostru interior. Noi suntem poarta spre celelalte dimensiuni sau planuri paralele și depinde de noi în cea mai mare masură cu care din ele ne sincronizăm. Subconștientul individual este legat la cel colectiv și poate prelua orice informație de acolo folosind simboluri sau arhetipuri comune tuturor. Decorporalizarea sau călătoria astrală este o practică care abundă în cele mai vechi texte antice. Pitagora, Aristeas, Abaris, Empedocle etc, au fost puțini dintre maeștrii acestei practici de călătorie în astral, iar scriitorul latin Dio Casius consemnează nenumărate asemenea cazuri în istorie. Practica presupunea desprinderea spiritului de trup și migrarea acestuia în alte lumi sau chiar în trecutul sau viitorul planului fizic. Așa că respectivii se izolau într-o peșteră unde să nu fie deranjați și fie că își preparau o poțiune halucinogenă (ca și samanii) fie la voință, intrau în transă extatică transcedentală, explorând tărâmurile necunoscute ale inconștientului colectiv de unde apoi se întorceau cu informații deosebite sau profeții. Așa a vazut Pitagora sistemul solar, planetar și chiar galactic, așa auzea el muzica sferelor și multe altele din bogata lui bibliografie. Abaris și Aristeas vedeau evenimente ce se petreceau simultan în alte părți ale țării sau lumii consemnate mai apoi cu martori. Samanii se mai ocupau intens de asemenea, de practici chiar și mai puțin „ortodoxe”, de exemplu, practica de a intra în infern. Aceste practici sunt însă bine controlate. Astfel, oamenii care au trăit experiența morții clinice pot relata câte ceva despre fascinanta lume de dincolo. Indienii Pawnee din America de Nord sau Navojo spuneau că somnul este o inițiere, o moarte, o poartă spre alta lume, petrecând mult timp de exemplu la marginea unui lac, așteptând o viziune. Textele yoghine dau o excelentă și vastă descriere a fenomenului visului, incluzând tehnici de ieșire în astral, de visare conștientă și chiar modificări ale visului la voință.
Sursa: elixir.ro
