🏠 Cum a început teroarea imobiliară: Decretul 92/1950
Naționalizarea locuințelor private a fost una dintre cele mai brutale forme de expropriere din perioada comunistă. Totul a început cu Decretul nr. 92 din 1950, care prevedea trecerea în proprietatea statului a imobilelor considerate „burgheze” sau „ale exploatatorilor”.
Această lege a permis statului să confiște:
- Case particulare spațioase
- Clădiri de patrimoniu
- Apartamente închiriate, chiar dacă proprietarul locuia în ele
Fără despăgubiri, fără procese și fără drept de apel, mii de familii au fost date afară, deseori peste noapte, în numele unui „ideal socialist”.
🚪 Evacuările: o dramă colectivă, dar invizibilă în presă
Evacuările aveau loc cu sprijinul Miliției și Securității, care acționau rapid și fără avertisment. Oamenii aveau uneori doar câteva ore să-și ia lucrurile esențiale.
Mărturii ale victimelor vorbesc despre:
- Umilință publică și teamă
- Locuințe luate cu forța în plină iarnă
- Mutarea în cămăruțe mizere sau în alte orașe
De multe ori, noii chiriași erau activiști de partid, membri ai nomenclaturii sau persoane obediente regimului.
🏚️ Cum s-a transformat proprietatea privată în „bun al poporului”
Locuințele confiscate erau trecute în administrarea ICRAL (Întreprinderea de Construcții, Reparații și Administrare Locativă) și repartizate conform criteriilor politice.
Fenomenul „repartițiilor” a încurajat:
- Delatori care obțineau apartamente turnându-și vecinii
- Favoritisme în Partidul Comunist
- O adevărată rețea paralelă de „împroprietărire” cu casele altora
În multe cazuri, proprietarii reali au fost forțați să plătească chirie în propria casă, uneori fiind repartizați în aceeași locuință cu chiriași necunoscuți.
🧾 Ce s-a întâmplat cu proprietarii naționalizați
Pe lângă pierderea locuinței:
- Mulți au fost catalogați ca „dușmani ai poporului”
- Au fost trimiși la muncă forțată, în Bărăgan sau la Canal
- Li s-au confiscat și alte bunuri: mobilier, colecții, arhive de familie
În unele cazuri, întregi generații au trăit fără posibilitatea de a revendica sau repara o nedreptate gravă.
⚖️ Retrocedările post-1989: un proces lung, incomplet și controversat
După căderea comunismului, legile retrocedării au fost introduse târziu, iar aplicarea lor a fost greoaie:
- Mii de dosare tergiversate în instanțe
- Abuzuri comise de „rechini imobiliari” care cumpărau drepturi litigioase
- Proprietari bătrâni sau moștenitori care nu și-au mai văzut niciodată casele
Până azi, problema proprietăților naționalizate rămâne una dintre cele mai sensibile și dureroase pagini ale tranziției postcomuniste.
🧠 Memoria confiscată: de ce e important să nu uităm
Naționalizarea nu a însemnat doar o schimbare administrativă, ci:
- Distrugerea clasei de mijloc
- Anularea conceptului de proprietate privată
- Fractura definitivă între stat și individ
Într-o țară care vrea să-și înțeleagă trecutul, este esențial să spunem adevărul despre casele luate cu forța și despre oamenii izgoniți din propriul cămin în numele unei ideologii.