Puțini știu că România are o istorie impresionantă în ceea ce privește irigațiile. Încă din perioada interbelică, dar mai ales în timpul comunismului, au fost construite rețele de canale și stații de pompare care rivalizau cu cele din state dezvoltate. Proiectele de irigații din Câmpia Română, Dobrogea sau sudul Moldovei aveau scopul de a combate seceta și de a susține agricultura intensivă.
Ce funcționează și ce s-a pierdut?
După 1989, lipsa investițiilor și dezinteresul politic au dus la degradarea a mii de kilometri de canale și instalații. Multe sisteme au fost abandonate, furate sau distruse, iar azi doar o mică parte mai este funcțională. Cu toate acestea, unele zone din sudul țării folosesc în continuare infrastructura veche, cu intervenții minime, dovadă a durabilității inițiale.
Ce spun experții și agricultorii
Specialiștii atrag atenția că refacerea sistemelor de irigații ar putea crește semnificativ productivitatea agricolă și ar proteja fermele de efectele schimbărilor climatice. Fermierii cer de ani de zile sprijin pentru reabilitarea acestor structuri, dar proiectele avansează lent, din cauza birocrației și a lipsei unei strategii coerente.
Soluțiile actuale: bani europeni și voință politică
Uniunea Europeană a alocat fonduri pentru modernizarea infrastructurii de irigații, dar absorbția lor este scăzută. Proiectele pilot din Giurgiu, Ialomița sau Olt arată că există potențial, dar este nevoie de coordonare, transparență și expertiză tehnică pentru ca aceste sisteme vechi, dar valoroase, să fie salvate.