Topul celor mai periculoși criminali în serie români. Printre ei se află și o femeie

În primii zece cei mai periculoşi criminali români îşi fac loc celebrii Râmaru (tată şi fiu) şi Berilă, însă pe primul loc, dacă este să luăm în calcul numărul de victime confirmat oficial se află o româncă ce a ucis 35 de oameni din cinci ţări. Fără îndoială, trebuie să o spunem din capul locului, un top al celor mai sadici criminali români în serie nu poate fi ferit de subiectivism, căci este destul de complicat de evaluat în mod incontestabil, după reguli cumva matematice, un profil de criminal. Evident, cel mai important criteriu rămâne numărul de victime, însă nici modul de operare nu poate fi scos din ecuaţie, căci fantezia ucigaşilor poate fi determinantă în ceea ce priveşte latura emoţională a publicului, fie şi doar prin prisma faptului că atinge, deseori, limite de neînchipuit pentru o minte normală.

Luând în calcul cele două criterii enunţate (numărul de victime şi modul de operare şocant), am întocmit un top zece al celor mai sadici criminali români în serie, ordinea fiind de tipul „crescendo”, în sensul că ultimul loc din listă este ocupat de cel mai periculos dintre ei. Precizăm că am luat în considerare doar datele cuprinse în rapoartele oficiale ale diferitelor instituţii de cercetare penală, aşa că nu am inclus cazurile de crime în serie din categoria „legendă”, nesusţinute cu dovezi, cum ar fi, să spunem, cele în care sunt consideraţi ca fiind autori Vlad Ţepeş sau Alexandru Lăpuşneanu.

Petre Silberschmied „Argintaru”

Având origini germane, Petre (sau Peter) Silberschmied (zis „Argintaru”) a terorizat Bucureştiul în Al Doilea Război Mondial, pe seama lui fiind puse zeci de jafuri armate şi crime. Practic, cei care i se opuneau erau seceraţi cu mitraliera de el şi de banda lui. Cazierul lui Silberschmied (care se pare că a fost o perioadă şi în trupele speciale germane-celebrul corp Dirlewanger-de unde dezertase), însă, nu consemnează decât cinci crime despre care există dovezi indiscutabile că ar fi fost săvârşite de el. A fost prins în 1945 de către celebrul comisar Eugen Alimănescu, însă nu a mai apucat să fie judecat pentru crimele comise, căci a fost împuşcat mortal în timpul unei tentative de evadare.

Gică Cioc, zis „Balaurul”

A devenit faimos pentru crimele în serie comise, împreună cu banda lui, în perioada 1944-1945, „semnătura” lui fiind folosirea unui pistol automat rusesc. Originar din cartierul bucureştean Ferentari, Cioc ucidea pentru a se impune ca lider mafiot, comisarul Alimănescu (care s-a ocupat de dosarul lui), având probe directe pentru cinci crime. Cioc avea să fie ucis pe 31 decembrie 1945 în cursul unui schimb de focuri între banda lui şi cea a temutului interlop Sandu Moise. Se pare că, oarecum paradoxal, răfuiala nu fusese din cauza ambiţiilor teritoriale ale celor doi mafioţi, ci din cauza unei femei.

Petrică Ciucă, violator şi asasin de băieţi

Petrică Ciucă, ucigaşul în serie din Galaţi, şi-a recunoscut patru crime, însă a fost condamnat doar pentru două. „Nu am putut să-l acuzăm pentru mai multe, pentru că riscam să ne pomenim cu rechizitoriul trimis înapoi de la instanţă, deoarece nu existau alte probe în afara declaraţiei lui Ciucă”, au afirmat la vremea respectivă procurorii. Povestea crimelor în serie din Galaţi, cărora le-au căzut victime patru băieţi cu vârste cuprinse între nouă şi 13 ani, începe în primăvara anului 2001, cu o descoperire macabră. Cadavrele a doi băieţi de opt şi nouă ani au fost găsite în canalizarea prin care treceau conductele termice din apropierea Şcolii Generale nr. 13 din Galaţi, din cartierul Ţiglina 2. Ciucă s-a autodenunţat la câteva zile după descoperirea celor două cadavre şi a mai recunoscut încă două asasinate, afirmând că în toate cazurile a procedat la fel:a violat victimele, apoi le-a strangulat şi le-a abandonat. Corpurile celorlalţi doi băieţi n-au fost găsite însă niciodată. A fost condamnat la 24 de ani de închisoare şi ar putea fi eliberat condiţionat în 2019.

Grigore Uruc, „Asasinul de Anul Nou”

Grigore Uruc era un ţăran analfabet din satul Ţintaşi, judeţul Buzău, iar supranumele i se trage de la faptul că toate cele patru victime ale sale au fost ucise în noaptea de Anul Nou, în 1984-1985, 1985-1986, 1986-1987 şi 1987-1988. Interesant este că Uruc ucidea doar orfani cu vârstele de 12-14 ani, iar modul de acţiune era de-a dreptul oribil:practic, individul le aplica zeci de lovituri de cuţit, Toate crimele au fost săvârşite în oraşul Buzău, loc în care ucigaşul venea special pentru a-şi satisface plăcerea de a ucide. A fost prin după un filaj la care au particpat, în noaptea dintre anii 1987 şi 1988, zeci de miliţieni şi de procurori. Din păcate, victima, o fetiţă de 14 ani, nu a putut fi salvată, Uruc fiind prins la doar câteva minute după ce a ucis-o. A fost condamnat la moarte si executat la 11 iunie 1988. Era penultima condamnare la moarte din timpul regimului comunist.

Nicolae Purecică, zis „Nae Chioru”

Criminalul Nicolae Purecica, poreclit „Nae Chioru”, este considerat şi acum cel mai cunoscut criminal originar din cartierul bucureştean Ferentari, deşi de la faptelui lui au trecut aproape şapte decenii. Culmea este că teribilele asasinate săvârşite de Purecică nu au avut loc în Bucureşti, ci la Oradea, acolo unde infractorul se refugiase de celebrul comisar Alimănescu. În 1947, odată cu mutarea acolo a lui Purecică, orasul transilvănean intra în stare de soc. Zeci de atacuri armate asupra oamenilor nevinovaţi lăsau în urmă o mulţime de victime (lui „Nae Chiorul” i-au fost atribuite direct şase victime), dar ceea ce era de-a dreptul sinistru era modul în care victimele erau ucise. Criminalii nu se mulţumeau doar cu tâlhărirea victimelor, ci, pentru a-i reduce la tăcere, îi tranşau asemenea vitelor de la abator. A fost capturat chiar de comisarul Eugen Alimănescu, trimis la Oradea pentru a rezolva situaţia. Grav rănit, infractorul nu a supravieţuit însă decât câteva zile, aşa că nu a mai ajuns în faţa judecătorilor.

Iancu Berilă, ucigaşul de brutari

Pe seama lui Iancu Berilă, o namilă de om originar din Galaţi, au fost puse, în vremea celui de-Al doilea Război Mondial, 20 de crime în serie, toţi cei ucişi fiind brutari şi familiile acestora. Berilă a ucis, de fapt, patru familii, două în Galaţi, una în Brăila şi alta în Buzău, fiind capturat şi trimis la ocnă după ultima crimă (cea de la Brăila). Modul de acţiune era cumva simplist. Berilă se angaja ca ajutor de brutar şi, în toiul nopţii (în timp ce pregătea pâinea pentru a doua zi, îşi ucidea, cu un cuţit de mari dimensiuni (aproape cât o sabie) patronul, dar şi pe toţi membrii familiei acestuia. Reuşeşte să evadeze de la ocnă, însă este prins din nou, în timp ce se pregătea să ucidă familia unui brutar din Slatina. Moare, după şase ani, în detenţie, după alte trei tentative de evadare.

Continuarea pe Adevarul