Wilhelm Keitel. Află totul despre „cățelul lui Hitler”

field-marshal-wilhelm-keitel-signs-the-unconditional-surrender-of-cw69k9

loading...

Wilhelm Keitel a fost unul dintre cei mai importanți generali ai lui Hitler în cel de-al Doilea Război Mondial. Keitel a jucat un rol extrem de important în război și a plătit prețul pentru acest rol atunci când a fost condamnat la moarte în urma Proceselor de la Nurnberg.

Keitel se născuse pe 22 septembrie 1882 în apropiere de Hanovra. Părinții lui erau proprietari de pământ din clasa de mijloc și nu a fost o surpriză pentru aceștia când fiul lor s-a îndreptat spre o carieră în cadrul armatei.

Acesta a intrat în armată în 1901, când a devenit ofițer cadet. Atunci când Primul Război Mondial a început în 1914, Keitel a servit în Regimentul Artilerie 46. În septembrie 1914, Keitel a fost rănit grav la antebraț de un fragment de cartuș, motiv pentru care nu a mai luptat.

După ce s-a recuperat de la această rană, în 1915 el a devenit membru al Statului Major German. După ce războiul a luat sfârșit, el a rămas în ceea ce mai rămăsese din armata germană și inițial a servit ca un ofițer de stat major. Timp de doi ani, acesta a predat și la Școala de Cavalerie din Hanovra.

În 1924, Keitel a fost transferat la Ministerul Apărării Reich-ului unde a servit în Biroul Troop (care era Statul Major General al armatei). Nu după mult timp, Keitel a devenit șef al acestui departament, post pe care îl deținea atunci când Hitler a venit la putere în 1933.

În 1935, reputația lui Keitel era așa de bună încât a fost promovat ca șef al nou creatului „Oficiu al Forțelor Armate”. În 1937, Keitel a devenit general iar un an mai târziu era șef al Comandamentului Suprem al Forțelor Armate (OKW).

Keitel a avut un rol esențial în planificarea invaziei Poloniei în septembrie 1939. Succesul acestui atac, dar și a celorlalte atacuri asupra Europei de vest în 1940 l-au făcut pe Hitler să-l promoveze din nou, de data aceasta la rangul de mareșal.

Foarte rar Keitel a avut puterea să îi țină piept lui Hitler. El l-a sfătuit pe Hitler să nu atace Rusia în 1941 și era convins că Operațiunea Barbarossa va fi un eșec. Succesul copleșitor pe care l-a avut Barbarossa în faza sa inițială a dus la subminarea autorității lui Keitel în fața lui Hitler.

În acele momente, Keitel chiar și-a înmânat demisia, dar Hitler a refuzat-o. De atunci, pentru ceilalți comandanți ai Comandamentului Suprem al Forțelor Armate, Keitel nu era cu nimic mai impozant decât un câine mic cu frica stăpânului, incapabil să se mai contrazică cu Hitler.

Loialitatea lui Keitel față de Hitler s-a văzut atunci când nu a fost unul dintre oamenii acuzați de a fi asociați cu complotul de a-l asasina pe Fuhrer din iulie 1944. De fapt, el a stat în Curtea de Onoare a Armatei care predase un număr de ofițeri către Curtea Poporului.

Keitel a fost responsabil și pentru semnarea unui număr de comenzi militare care încălcaseră convențiile acceptate ale războiului. Una dintre acestea a fost menită să hotărască împușcarea piloților francezi capturați care luptau pentru Armata Roșie în loc să fie tratați ca prizonieri de război. De asemenea, Keitel a permis SS-ului să facă tot ce dorește atât timp cât se afla în Rusia. Pentru Rusia a mai semnat un ordin prin care comandanții germani erau instruiți să împuște toți oficialii partidului comunist capturați în Rusia și să nu îi ia drept prizonieri de război.

Pe 9 mai 1945, Keitel a semnat capitularea Germaniei naziste către URSS. Pe 13 mai, el a fost arestat și acuzat de crime împotriva umanității și conspirație pentru a comite crime împotriva păcii.

Keitel a fost judecat în 1946 în timpul Proceselor de la Nurnberg unde s-a apărat afirmând că el pur și simplu a urmat ordinele primite la fel ca orice alt soldat bun. Afirmațiile sale au fost respinse și a fost găsit vinovat de toate acuzațiile, iar ca urmare a fost condamnat la moarte. El a fost găsit vinovat de infracțiune criminală și nu de o infracțiune militara, acesta fiind motivul pentru care cererea sa de a fi executat prin împușcare a fost respinsă, el fiind spânzurat pe 16 octombrie 1946, o pedeapsă potrivită pentru un criminal de rând și nu pentru un simplu soldat ce a urmat doar ordinele.

A fost doar unul dintre puținii naziști care odată găsiți vinovați și condamnați chiar au și fost executați. Mulți dintre ei au avut sentințele comutate făcând închisoare și chiar pentru foarte puțini ani. De exemplu, conducătorii fabricilor în care se producea gazul folosit în lagăre pentru a gaza oamenii sau cei care s-au folosit de evreii împrumutați din acele lagăre nu au fost găsiți vinovați de nimic și au plătit niciodată pentru rolul lor în teroarea și masacrul pus în aplicare de naziști.

Sursa: destepti.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *