A putea și a trebui 

Nu poți râde mai mult decât trebuie, nici să plângi mai mult decât trebuie. Cu zâmbetul, însă, poți lumina și fața ta, și pe cea a vecinilor tăi cât dorești. Nu poți huli împotriva lumii și împotriva lui Dumnezeu cât dorești, cu toate că ție îți poate părea și altfel, ci numai până ce se umple măsura. Iar când se umple măsura, te vei întâlni cu răzbunătorul, trimis de soartă, nici tu nu știi cum, nici el nu știe pentru ce.  Nu poți umple lumea cu mândria ta cât dorești, cu toate că ție îți poate părea și altfel, ci numai până ce se umple măsura. Pârâul sălbatic de munte nu poate umple văile domoale cu apă și nămol cât vrea el, ci numai câtă vreme primește apă din munte. Însă din clipa în care muntele nu-i mai trimite apă, el se retrage ca un hoț în colțul său și, în neputința sa, se acoperă din preaplin cu buruieni, răsărite din nămolul său.  Ceea ce se poate, se poate; acest lucru trebuie să-l știi. Ceea ce nu se poate, nu se poate; acest lucru trebuie să-l știi și mai bine, ca să nu te faci asemenea pârâului care, din pricina umflării sale, nu se vede decât pe el, iar pe urmă nu se mai vede nimic în afară de noroiul și buruienile sale.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău