De ce unele personalități urcă în sondaje, fără să fi făcut ceva deosebit?
În mod regulat, ziarele publică sondaje în care o personalitate politică este creditată cu majoritatea opiniilor favorabile, deși nu s-a evidențiat în mod special prin acțiunile sale nici în cadrul guvernului, nici pe scena internațională.
Conform unor studii în psihologie, situația acestora este determinată de ceea ce numim ”influența socială”. Influența socială descrie tendința de a aprecia ceva sau pe cineva pentru că știm că este apreciat de alții. De aceea, anumite nume de persoane și chiar articole comerciale, pentru că sunt prezentate mediatic ca fiind cele mai cunoscute, se pot afla pe primele locuri în clasamente printr-un fenomen de ambalare, fără un motiv direct legat de calitățile persoanei sau ale produsului, fenomen exemplificat și de următorul experiment:
Psihologul Matthew Salganik a realizat un sondaj pe internet pe un eșantion de 14.000 de persoane. Acestea trebuiau să se conecteze la un site pe care apărea o listă de fragmente muzicale, ce puteau fi descărcate. Fragmentele nu fuseseră comercializate încă, astfel încât nici una dintre persoane nu le-ar fi putut asculta înainte de experiment.
Voluntarii au ascultat extrase din fragmentele muzicale, solicitându-li-se să indice o ordine a preferințelor personale. În paralel s-a realizat un sondaj direct: preferințele diverșilor internauți au fost colectate pentru a se crea un clasament al celor mai apreciate piese, ca un sondaj politic, cu un fragment în fruntea sondajului, un altul pe a doua poziție etc.
Într-o primă variantă a experimentului, rezultatele sondajului au fost afișate în timp ce internauții își făceau alegerile. S-a constatat astfel că titlul unui cântec se detașa net de celelalte în doar câteva ore, fiind în fruntea sondajului. Internauții au fost influențați în votul lor de rezultatele sondajului în curs. Cum toate fragmentele muzicale erau care mai de care mai reușite, nu știau prea bine ce să aleagă și aveau tendința să aleagă un fragment care părea ”mai bun decât celelalte, la vederea sondajului”. Bineînțeles, cu cât fragmentul se detașa în clasament, cu atât fenomenul se amplifica, astfel încât au apărut diferențe semnificative. Fenomenul nu se datorează unei calități deosebite a acestui fragment muzical, pentru că experimentul, repetat de mai multe ori, a evidențiat detașarea în clasament a unui alt fragment de fiecare dată.
În schimb, într-o a doua variantă a experimentului, rezultatele sondajului în curs nu erau comunicate internauților în timp ce aceștia alegeau. În aceste condiții, nici un titlu nu s-a remarcat. Prin urmare, cunoașterea rezultatelor sondajului în curs influențează alegerea, unele personaje sau produse detașându-se spontan de celelalte în lista preferințelor. Când participăm la un sondaj și suntem întrebați dacă avem o părere bună despre cutare sau cutare personalitate politică, suntem familiarizați (mai mult sau mai puțin clar) cu tendința actuală pe care o arată sondajele recente în presă sau la televizor. Avem tendința atunci, statistic vorbind, să cităm numele persoanei care se află în fruntea sondajelor, ceea ce o propulsează și mai mult. Această personalitate nu are nevoie să se remarce prin calități sau acțiuni excepționale pentru ca fenomenul să se pună în mișcare. Fenomenul se întâmplă anual, focalizându-se pe un nume luat la întâmplare, a priori, cu condiția ca acesta să nu fie asociat unor sentimente prea negative, de exemplu, implicare în scandaluri. ”Efectul de sondaj” rezultă, de fapt, dintr-o oarecare tendință gregară a ființei umane. Se poate afirma că publicarea unui sondaj determină propria lui realizare.
Numeroase experimente au arătat că facem adesea alegeri în funcție de părerea majorității. Aplaudăm adesea un spectacol dacă ceilalți spectatori o fac, intrăm mai ușor într-un restaurant plin și cumpărăm mărci recunoscute pentru că multe persoane o fac. Sondajele sunt chintesența mecanismului gregar, un fel de oglindă a curentului dominant care amenință să anuleze orice reflecție personală și care, de altfel, se autoîntreține, deoarece cristalizează alegerile individuale. Mecanismul influenței sociale ne ajută să înțelegem de ce fluctuațiile din sondaje sunt ca și cele de la bursă, imprevizibile și parțial iraționale, în același timp. Cu siguranță nu sunt un instrument util de reflecție politică spre folosul cetățeanului.
Sursa: Sébastien Bohler, ”150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică”, ed. Polirom, 2009
