Istoria scrisului începe nu cu poezie, nu cu filozofie, ci cu… contabilitate. Și mai exact, cu bere. În zorii civilizației umane, în Mesopotamia antică, oamenii au simțit nevoia să înregistreze tranzacțiile – iar una dintre cele mai importante bunuri tranzacționate era berea.
Mesopotamia – leagănul civilizației și al berii
Berea era una dintre cele mai frecvente „monede de schimb”. Muncitorii erau adesea plătiți în bere, iar distribuția acesteia era reglementată prin contracte scrise. Unele dintre cele mai vechi tăblițe descoperite – datând din jurul anului 3000 î.Hr. – menționează cantități precise de bere oferite lucrătorilor, indicând că livrările trebuiau făcute la anumite date sau în anumite condiții.
Berea – mai mult decât o băutură
În Mesopotamia, berea nu era doar o sursă de hrană sau hidratare – era și un simbol cultural. Exista o zeiță a berii, Ninkasi, iar „Imnul către Ninkasi” este considerat atât o rugăciune religioasă, cât și o rețetă timpurie pentru fabricarea berii. Berea era consumată la ritualuri, la banchete și în viața de zi cu zi, fiind preparată în gospodării, dar și în „fabrici” controlate de temple.
Ce ne învață aceste contracte?
Faptul că primele documente scrise ale omenirii sunt despre bere ne arată cât de importantă era aceasta în viața economică și socială a oamenilor antici. Mai mult, ne arată că necesitatea de a gestiona resurse și de a menține ordine în comunitate a fost motorul apariției scrisului.
În esență, scrisul a apărut ca o unealtă practică, nu artistică, și s-a dezvoltat în paralel cu nevoile unei societăți tot mai organizate și mai sofisticate – în care berea era o componentă-cheie a economiei.
Când bem azi o bere artizanală sau citim o etichetă detaliată pe o sticlă modernă, rareori ne gândim că, în urmă cu mii de ani, berea era motivul pentru care s-a inventat scrisul. Așadar, data viitoare când ridici paharul, poți spune cu mândrie că participi la una dintre cele mai vechi tradiții ale civilizației umane – o tradiție care a lăsat urme scrise.