Doream ceea ce nu mai aveam

Din prima clipă în care am înţeles că te iubesc, m-am oferit ţie toată. Ţi-am dat fericirea mea, dragostea mea şi o mie de motive să te implici şi tu. Din prima clipă te-am lăsat să mă iei de mână şi să mă duci în lumea ta, acolo unde era cald şi bine. Atunci m-am simţit protejată, iubită, dorită. Atunci a fost frumos. Tu erai omul pe care să mi-l doresc aproape şi zi şi noapte. Tu erai sursa mea de existenţă. Până în momentul în care totul a fost invers. Şi totuşi, să ştii că te-am iubit.

Au fost momente când credeam că nu eşti lângă mine. Priveai tăcut patul rece, apoi făceam dragoste, apoi plecai la fel de grăbit. Dar am zis să cedez de la mine, să te înţeleg. Am zis că merităm mai mult decât o despărţire ordinară. M-am implicat şi mai mult. Îţi vorbeam, îţi explicam, îţi povesteam. Tu însă te schimbasei de mult timp şi nu găseai potrivit să mă mai doreşti aproape. Şi totuşi, te iubeam.

Am luptat pentru noi. Am luptat mai mult cu fiecare zi care trecea. Doream să-ţi demonstrez că eu pot, că tu meriţi. Doream ceea ce nu mai aveam. De asta şi am plâns mult. Am plâns pentru amintirile noastre şi pentru lipsa lor în prezent. Ţi-am dat zile, nopţi, luni de viaţă, doar ca să fii tu fericit. Am uitat de mine, trăiam cu tine. Tu însă nu mă ascultai. Şi totuşi, te iubeam.

Eu făceam toate astea pentru că te iubeam. Acum că mi-a trecut şi mie, nu a rămas decât cuvintele astea şi atât. După, voi fi eu. După, voi lăsa totul în urmă. Fii fericit!

– Am luptam pentru noi. Am plâns. Am lăsat de la mine. Ți-am dat zile și nopți. Şi mereu te-am ascultat. Știi de ce? – De ce? – Că te-am iubit.

Sursa: devorbacutine.eu