După al Doilea Război Mondial, România a intrat în sfera de influență sovietică. Trupele sovietice au rămas în țară până în 1958, dar influența propagandistică a URSS a fost resimțită mai ales în anii ’50, perioada în care comunismul s-a instalat prin forță, teroare și reeducare. Controlul asupra mass-mediei, educației și culturii a fost total. Sovietizarea a fost nu doar o politică de stat, ci o ofensivă psihologică menită să rescrie identitatea națională.
Instrumentele propagandei sovietice în România
1. Școala și sistemul educațional
- Manualele au fost rescrise pentru a elimina ideile „burgheze” și a introduce doctrina marxist-leninistă.
- Istoria României a fost reinterpretată pentru a glorifica „eliberarea” adusă de Armata Roșie.
- Se impunea limba rusă ca materie obligatorie, iar profesorii erau supravegheați ideologic.
2. Presa și radioul – portavocea partidului
- Ziarele erau strict controlate și reproduceau fidel linia partidului.
- Radioul transmitea constant realizările URSS, discursurile lui Stalin și ale liderilor comuniști români.
- Orice critică era echivalentă cu trădarea și putea duce la arestare.
3. Cenzura și controlul culturii
- Literatura, teatrul și cinematografia au fost epurate de conținutul „reacționar”.
- Scriitorii erau obligați să promoveze realismul socialist, glorificând clasa muncitoare și „marea prietenie cu poporul sovietic”.
- Arta a devenit un instrument de educare politică.
Mitul omului nou: Reeducarea și frica
Propaganda nu era doar o poveste repetată, ci un mecanism de modelare a identității. S-a încercat crearea „omului nou” – un cetățean devotat partidului, lipsit de spirit critic, cu ură față de elitele vechi.
Exemple tragice ale acestor experimente sunt fenomenul Pitești, unde studenți au fost torturați pentru a-și renega trecutul și convingerile. Frica, turnătoria și autoanularea intelectuală deveniseră norme.
Cultul personalității: Stalin și Gheorghiu-Dej în locul istoriei românești
- În manuale, Stalin era prezentat ca salvatorul omenirii, iar Gheorghiu-Dej ca părintele poporului român.
- Monumentele, pancartele și lozincile promovau un univers paralel, în care URSS era simbolul păcii și progresului.
- Trecutul istoric autentic al României era ignorant, denigrat sau falsificat.
Rezistență și adaptare: cum au reacționat românii
Românii nu au fost complet convinși. Multe familii ascultau posturi de radio străine (precum Europa Liberă), transmiteau povești orale despre ce înseamnă „adevărul” și păstrau în secret credința religioasă și valorile tradiționale.
Totuși, impactul propagandei asupra celor tineri, care nu cunoscuseră alt regim, a fost major. S-au format generații cu mentalități obedient-ideologice, influențate de un sistem închis și autoritar.
Moștenirea propagandei sovietice în mentalul colectiv
Chiar și după căderea regimului comunist, urmele propagandei au persistat:
- Neîncrederea în inițiativa privată.
- Mentalitatea „statul decide”.
- Tendința de a evita asumarea responsabilității personale.
Manipularea ideologică a funcționat ca o reprogramare pe termen lung, iar efectele ei sunt vizibile și astăzi în discursul public și în reflexele sociale ale unor generații.