Suveranitatea este un concept fundamental în științele politice și dreptul internațional. În termeni simpli, suveranitatea desemnează dreptul unui stat de a-și exercita autoritatea supremă asupra teritoriului și populației sale, fără interferențe externe.
Există două dimensiuni principale:
- Suveranitate internă – puterea statului asupra afacerilor interne (legi, justiție, ordine publică).
- Suveranitate externă – capacitatea de a relaționa cu alte state ca entitate egală și independentă.
Acest concept a evoluat, mai ales după Al Doilea Război Mondial, fiind pus în balanță cu drepturile omului, tratatele internaționale și interdependența globală. Astfel, aderarea la UE sau la NATO nu înseamnă pierderea suveranității, ci exercitarea ei prin acorduri libere între state.
🗣️ De la teorie la manipulare: cum a fost deturnat conceptul de „suveranitate”
În România ultimilor ani, termenul „suveranitate” a fost răstălmăcit în discursul politic populist, în special de către personaje ca George Simion sau Călin Georgescu. Aceștia promovează ideea că România „și-ar fi pierdut suveranitatea” prin apartenența la UE, NATO sau prin legi „dictate de afară”.
În realitate:
- Niciun tratat european nu anulează Constituția României.
- România participă la deciziile europene și are reprezentare în toate instituțiile-cheie ale UE.
- Apartenența la tratate este voluntară și revocabilă (vezi Brexit).
Prin urmare, aceste discursuri nu apără suveranitatea, ci o folosesc ca instrument emoțional pentru a genera neîncredere în democrație, instituții și cooperarea internațională.
🧨 De ce suveranismul radical este periculos și anti-democratic
Autoproclamatul „suveranism” în varianta promovată de unii lideri politici români conține accente izolaționiste, anti-occidentale și adesea conspirative. El poate avea următoarele riscuri:
- Subminează statul de drept, prin neîncredere în instituții legitime.
- Îndeamnă la ieșirea din alianțe strategice, fără soluții alternative viabile.
- Încurajează polarizarea socială și discursul anti-european, incompatibil cu realitatea economică și geopolitică a României.
- Folosește retorica naționalistă pentru capital politic, nu pentru reforme reale.
Este un tipar observat și în alte țări, precum Ungaria sau Polonia, unde „suveranismul” a devenit pretext pentru derapaje autoritare și conflicte cu instituțiile europene.
📚 Ce spun experții și Constituția despre suveranitate
Articolul 1 din Constituția României afirmă clar:
„România este un stat suveran, independent, unitar și indivizibil.”
Această suveranitate este exercitată prin instituții democratice, prin alegeri libere și prin respectarea angajamentelor internaționale.
Constituționalistul Ioan Stanomir atrage atenția că „a invoca suveranitatea împotriva statului român sau a partenerilor săi internaționali este un abuz conceptual grav.”
Valentin Naumescu, expert în relații internaționale, explică că „suveranitatea nu este despre izolare, ci despre libertatea de a-ți alege partenerii și de a decide împreună cu alții viitorul comun.”
🧩 Diferența dintre suveranitate și autoizolare
Este legitim să discutăm despre dependențe economice, lipsa unor industrii strategice sau incompetență guvernamentală, dar a pune toate acestea pe seama pierderii suveranității este greșit.
Suveranitatea înseamnă:
- A avea legi proprii.
- A vota conducerea democratic.
- A negocia tratate și a le respecta.
Nu înseamnă:
- A respinge parteneriate internaționale.
- A renunța la democrație sub pretextul „interesului național”.
- A asculta lideri care confundă patriotismul cu manipularea.
🧠 Concluzie: suveranitatea reală cere educație civică, nu slogane
Dacă vrem o Românie cu adevărat suverană, avem nevoie de:
- Cetățeni educați civic și informați corect.
- Lideri care nu se joacă cu simboluri naționale pentru interese personale.
- Un dialog public bazat pe fapte, nu pe frică.
Suveranitatea nu e un steag agitat în vântul populismului. E un drept câștigat greu, care trebuie apărat prin rațiune, nu prin lozinci.