Bucureștiul, un oraș al blestemelor

Studiile psihologice au arătat că bucureștenii sunt pesimiști, sumbri, depresivi. O cauză ar fi și orașul în care trăiesc. De-a lungul istoriei, Bucureștiul a fost devastat de incendii, molime, cutremure, inundații.

În secolul al XIX-lea, orașul a înregistrat o ocupație militară din 15 în 15 ani. Mult prea mult pentru un oraș.

Domnitorul Vlad Țepeș a aruncat acte de magie verbală asupra Bucureștiului. El a spus, pe acela domnul Dumnezeu să-l nimicească și să-l ucidă aici cu trupul, iar în veacul viitor sufletul lui, să fie părtaș lui Iuda și Arie și cu ceilalți care au spus: sângele lui asupra lor și asupra copiilor lor, ceea ce este și va fi în veci, amin.

Acest blestem este finalul unui document emis de Vlad Tepeș în 20 septembrie 1459, odată cu prima atestare a Bucureștiului. Istoricii vorbesc și despre un alt obicei ciudat, cel al comerțului cu blesteme.

In ceea ce îl priveşte pe Vlad Țepeș, a avut un destin urmărit de blesteme. Se spune că în locul osemintelor sale ar fi fost îngropate oase de măgar și se pare că nu a fost îngropat la Snagov, ci la Comana, ctitorie a Drăculeștilor.

Se spune că atunci când a fost închis la Buda, Țepeș omora șobolani, păsări sau orice vietate prindea. Era predispus la cruzime.
Originea blestemelor se află în incantațiile șamanilor. Un cuvânt repetat de mai multe ori se preface într-un obiect cu ajutorul căruia se transformă lumea reală. Primele blesteme apar in lumea antică. Faraonii îşi fereau piramidele de jafuri cu inscripții pline de blesteme care îi înfricoşau pe hoți.

În actele oficiale românești, blestemul este de origine bizantină. La sfârșitul fiecărui act al vremii exista un paragraf cu blesteme. Documente din secolul al XVIIÎ-lea atestă faptul că o serie de preoți din București vindeau și cumpărau blesteme.

Safta Brâncoveanu, ultimul descendent al familiei Brâncoveanu, a comandat o inscripţie de marmură, pe care a așezat-o pe frontispiciul bisericii din fostul Spital Brâncovenesc.

Inscripţia conținea un blestem. Acela care se va atinge de acea construcție să moară într-o zi de sărbătoare, ucis de propriul popor. Ceaușescu a ordonat dărâmarea spitalului si a bisericii în anul 1984.

Sursa: efemeride.ro