Planurile cincinale au fost instrumente centrale ale economiei planificate comuniste, copiate direct din Uniunea Sovietică. În România, ele au fost introduse oficial în 1951, sub Gheorghe Gheorghiu-Dej, și continuate cu fervoare până în anii ’80 de Nicolae Ceaușescu.
Scopul declarat: dezvoltarea rapidă a industriei grele, transformarea României într-o „țară socialistă modernă”.
Scopul real: control absolut asupra economiei, a resurselor și a vieții cetățenilor.
📊 Producția „cu orice preț”: cultul cifrelor și minciuna sistemică
În fiecare plan cincinal, obiectivele erau absurd de ambițioase, impuse politic fără consultarea specialiștilor:
- Fabrici forțate să producă cantități nerealiste
- Obligația de a livra „peste plan”
- Manipularea datelor – cifrele raportate erau fictive, pentru a evita sancțiuni
Muncitorii, inginerii și directorii ajungeau să lucreze zi și noapte, uneori cu echipamente vechi și materii prime inexistente, doar pentru a îndeplini normele.
⛓️ Efortul uman supraomenesc: exploatarea muncii fără limite
Pentru a atinge obiectivele fixate de plan:
- Se introduceau sâmbetele muncitorești obligatorii
- Se cereau „voluntari” pentru muncă patriotică în construcții sau agricultură
- Elevii, studenții și soldații erau trimiși pe ogoare în timpul verii
Rezultatul: epuizare fizică, scăderea calității produselor, dar și o societate terorizată de frica ratării normelor.
🧱 Investiții megalomane și risipă colosală: industrializare fără logică economică
Regimul a construit:
- Fabrici în zone fără resurse sau personal calificat
- Combinate chimice, metalurgice și textile supradimensionate
- Orașe noi, fără infrastructură funcțională
Exemple:
- Combinatul Siderurgic de la Galați – simbol al industriei grele, dar cu costuri sociale și de mediu imense
- Canalul Dunăre–Marea Neagră – proiect reluat obsesiv, cu zeci de mii de prizonieri politici folosiți ca sclavi
🛑 Producție fără consumatori: rafturi goale, fabrici pline
Deși statisticile oficiale arătau „succese”:
- Magazinele aveau rafturi goale
- Produsele finite nu corespundeau nevoilor reale ale populației
- Se produceau bunuri de export, dar românii nu aveau acces la ele
Exemplu celebru: producția de pantofi – în anii ’80 România exporta milioane de perechi anual, dar românii stăteau la coadă pentru încălțăminte proastă.
🧮 Când cifrele devin dogmă: Ceaușescu și obsesia pentru plan
După 1971, Nicolae Ceaușescu a accentuat caracterul dictatorial al planificării:
- A impus obiective nerealiste precum „dublarea producției industriale”
- A legat „succesul” planului de prestigiul personal
- A obligat toate județele și întreprinderile să-și construiască propriile „mini-planuri cincinale”
Prin obsesia pentru „îndeplinirea planului”, economia s-a deconectat total de realitate.
🧨 Consecințele finale: colapsul economic și haosul din 1989
Ultimele planuri cincinale ale regimului Ceaușescu au dus la:
- Raționalizarea alimentelor și a energiei
- Scăderea drastică a nivelului de trai
- Suprasolicitarea industriei și agriculturii
- Nemulțumire generalizată și prăbușirea sistemului
După 1989, multe dintre fabricile „glorioase” ale epocii comuniste s-au închis din cauza ineficienței și lipsei de competitivitate.