Cazul Klingenberg – caz real de posedare și exorcizare
Nimeni nu a fost în măsură să ajungă la o concluzie satisfăcătoare în cazul Klingenberg: a fost un caz real de posedare demonică (înregistrările sunt veridice și extrem de tulburătoare) sau un caz extrem de epilepsie și psihoză?
În anii 1970, familia Michel era o familie cât se poate de obișnuită din orașul Klingenberg, cei doi soți, Anna și Josef, fiind proprietarii unei fabrici de cherestea. Fiica lor și celelalte patru surori au fost crescute în spiritul religiei catolice, Anneliese fiind o fată credincioasă și sensibilă. Era descrisă ca fiind o copilă absolut normală, fără nici o tendință psihotică, fără înclinații bizare, o fată drăguță, veselă și serioasă, deși cam bolnăvicioasă.
Un aspect legat de religiozitatea sa este demn de menționat, fiind relevant pentru cazul Klingenberg: catolică convinsă, Anneliese se simțea cumva datoare să plătească pentru păcatele mamei sale (care dăduse naștere unui copil ilegitim) și chiar pentru păcatele omenirii; scrie mamei sale că și-ar dărui viața ei pentru ceilalți oameni, pentru a-i izbăvi de păcate și că doar răsplata divină contează.
Anneliese își pierde conștiința și paralizează
Anul 1968 marchează debutul tragediei: la 16 ani, Anneliese își pierde conștiința, iar odată lucidă paralizează și este incapabilă să se miște sau să strige, copleșită brusc de spaimă. După un an urmează o nouă criză similară. Fata este trimisă la spital, dar nici un fel de analize nu arată că ar suferi de vreo boală (nici un semn de epilepsie nu este descoperit).
Crizele continuă, Anneliese trebuie internată fiind bolnavă de pneumonie. Se descoperă că are oarecare probleme cardiace și i se prescriu medicații pentru convulsie. Anneliese urmează să sufere însă din ce în ce mai mult: începe să vadă fețe de demoni și să audă voci care îi spun că e blestemată. În anii următorii, părinții încep să suspecteze posedarea demonică, căci fata arată o repulsie subită față de orice obiecte religioase și nu intră în biserică (ea, care odată era cea mai credincioasă).
Totuși, doritoare să învețe, Anneliese trece peste crizele sale și urmează școala pedagogică, dorind să fie învățătoare. Cu timpul, apar indicii că suferă într-adevăr de epilepsie și i se prescriu medicații puternice. Fata suferă crize de posedare din ce în ce mai rele: are insomnie, are episoade de extremă agitație urmate de apatie, se roagă continuu și țipă „iertare și milă”. Începe să refuze mâncarea (va ajunge la 30 de kilograme), devine agresivă cu membrii familiei, distruge orice obiect religios, mânâncă insecte și își bea urina.
Citește continuarea aici
