După instaurarea regimului comunist în România, școala nu mai avea scopul de a educa liber, ci de a forma „omul nou” – fidel partidului, URSS și ideologiei marxist-leniniste. Reforma învățământului din 3 august 1948 a fost momentul de cotitură care a transformat educația într-un mecanism de îndoctrinare politică.
Toate manualele au fost rescrise, iar profesorii considerați „nesiguri ideologic” au fost epurați. În locul lor au fost aduși tineri formați în URSS sau fideli comuniștilor locali.
📘 Manualele – oglinda unei realități fabricate
Noile manuale școlare din anii ’50-’60 erau dominate de teme precum:
- Glorificarea URSS și a lui Stalin (prezentat ca „cel mai înțelept conducător al omenirii”)
- Demonizarea Occidentului, în special a Statelor Unite și Marii Britanii
- Rescrierea istoriei României pentru a se potrivi cu narativul comunist (de exemplu, Ștefan cel Mare era descris ca „voievod popular antifeudal”)
Literatura rusă a înlocuit marii clasici români, iar limba rusă a devenit obligatorie în toate școlile.
🏫 Organizațiile de pionieri și UTC – educația extrascolară în spirit sovietic
Propaganda nu se oprea la ora de clasă. Elevii erau obligați să participe la:
- Organizația Pionierilor (clasele I–VII), cu jurământ de credință față de PCR și URSS
- Uniunea Tineretului Comunist (UTC) – tinerii erau formați ca „viitori constructori ai socialismului”
Serbările, marșurile și activitățile „patriotice” aveau ca scop cultivarea spiritului de supunere față de partid și față de „marele prieten sovietic”.
🎭 Cultul personalității – Stalin și Dej în centrul universului educațional
Copiii învățau poezii despre Stalin și Gheorghiu-Dej, participau la festivități dedicate zilelor de naștere ale acestora și desenau afișe cu portretele lor. Cultul personalității era adânc înrădăcinat încă din clasele primare.
Orice abatere de la linia oficială era sancționată ca „abateri ideologice”, iar copiii învățați acasă alte idei riscau exmatriculări sau excluderea părinților din viața profesională.
🏭 Educația economică în spiritul jertfei pentru stat și URSS
Copiii erau învățați că muncitorii sunt eroi, iar sacrificiul pentru stat e cea mai înaltă virtute. Elevii erau duși în vizite la fabrici, mine sau colhozuri, unde li se explica cum industria socialistă – inclusiv Sovromurile – sunt expresia fraternității cu URSS.
Desigur, se omitea complet că:
- Sovromurile erau instrumente prin care URSS jefuia resursele României (petrol, minereuri, lemn etc.)
- Economia era controlată de consilieri sovietici, nu de guvernul român
- Țara suferea din cauza exporturilor forțate, în timp ce populația trăia în lipsuri
Astfel, propaganda școlară era parte dintr-un sistem de manipulare în masă, care justifica sărăcia și represiunea prin loialitatea față de Moscova.
📉 Consecințele pe termen lung: generații întregi deformați ideologic
Copiii formați în școala comunistă erau privați de:
- Gândire critică
- Acces la istoria reală
- Contact cu valorile democratice
Această deformare a mentalului colectiv a avut efecte și după 1989, când mulți dintre acești „absolvenți ai propagandei” au ajuns în poziții de conducere. Reflexele autoritare, obediența și confuzia valorilor democratice sunt moșteniri directe ale educației în spiritul URSS.
📌 Concluzie: un sistem educațional transformat în armă de ocupație culturală
Școala românească a fost transformată, în anii de început ai comunismului, într-un instrument de colonizare ideologică, menit să distrugă valorile naționale și să formeze cetățeni docili, devotați unui regim străin de interesele României. În paralel, aceeași conducere educată la Moscova a permis jefuirea sistematică a economiei naționale prin intermediul Sovromurilor și al planificării centralizate dictate de URSS.