Depresia catatonică – o boală mai puțin cunoscută
Depresia, o boală din ce în ce mai frecventă, este cauzată de factori de natură biologică, psihologică, de genetică și de mediul înconjurător. Spre deosebire de depresia simplă, depresia catatonică este mult mai rară. Depresia catatonică este un tip de boală psihică, mai des cunoscută drept depresie majoră cu elemente catatonice.
Catatonia este o problemă a activității psihomotorii, ceea ce înseamnă că persoana respectivă are probleme cu controlul mișcărilor voluntare. Catatonia este cel mai frecvent asociată cu unele boli mentale, cel mai des cu depresia, mania și alte tulburări ale dispoziției.
Riscul de a intra într-o stare catatonică crește și odată cu asocierea cu anumite boli și infecții relativ comune, inclusiv HIV și alte infecții virale, accidente vasculare, boli autoimune și boala Parkinson. În unele cazuri, sevrajul poate cauza simptome catatonice.
O persoană care suferă de probleme psihomotorii ar mai putea avea simptome care includ catalepsia (imobilitate prelungită), negativism, ecolalia (mimarea involuntară a vorbirii unei persoane), ecopraxia (mimarea voluntară a vorbirii unei persoane).
Uneori persoanele catatonice pot avea mișcări voluntare ciudate (o poziție ciudată o perioadă lungă de timp), mișcări repetitive sau mișcări excesive fără nici un scop. O persoană care suferă de depresie și care dezvoltă cel puțin două dintre aceste simptome ale catatoniei poate fi diagnosticată cu depresie catatonică.
Tratamentul bolilor neuropsihiatrice precum depresia variază de la persoană la persoană, fiind bazat pe simptomele individuale și pe severitatea lor. Cazurile de depresie majoră pot fi ținute sub control prin administrarea de medicamente psihotrope (precum antidepresivele) sau prin psihoterapie (numită și terapia prin vorbire), sau printr-o combinație a celor două.
Depresia catatonică răspunde bine la tratamente cu medicamente psihotrope, precum benzodiazepamul, anticonvulsivele și antiepilepticele. Atunci când depresia se complică cu simptome catatonice, medicii din domeniul sănătății mentale au descoperit că o terapie odată blamată, neurostimularea, are de cele mai multe ori o rată mare de succes în ameliorarea simptomelor.
Terapia electroconvulsivă sau ECT, uneori numită și terapia șoc, este o formă de terapie neurostimulantă.
Terapia electroconvulsivă s-a schimbat de-a lungul anilor și în ciuda proastei sale reputații anterioare, poate fi un tratament de succes pentru persoanele care au nevoie de tratament imediat, pentru persoanele ce suferă de depresie severă sau pentru acele persoane care nu înregistrează nici o ameliorare cu medicamente sau psihoterapie (cunoscută și ca depresia rezistentă la tratament).
Această terapie acționează prin cauzarea unei convulsii la nivelul creierului. În timpul acestui tratament, pacienții sunt plasați sub anestezie generală iar un curent electric este administrat creierului prin intermediul unor electrozi, care sunt aplicați pe cap. Prin aplicarea curentului se pot produce convulsii.
Chiar dacă se știe că această terapie afectează multe dintre sistemele organismului, inclusiv sistemul nervos central și sistemele de neurotransmițător, motivul pentru care are succes în tratarea simptomelor de depresie catatonică rămâne încă neclar.
O teorie este că modificările aduse de curentul electric în sistemele de neurotransmițători ai corpului ajută la ameliorarea simptomelor. Această teorie face o paralelă între modalitatea în care curentul electric repornește un calculator.
De cele mai multe ori nu există doar un singur tratament pentru tratarea depresiei majore cu caracteristici catatonice, iar unii pacienți pot beneficia în urma mai multor tipuri de terapie efectuate în același timp.
Sursa: destepti.ro
