Muntele Everest, cel mai înalt vârf al lumii (8.848 m), nu este doar un simbol al aventurii și al recordurilor, ci și un loc al tragediilor. De-a lungul anilor, peste 300 de alpiniști și-au pierdut viața încercând să atingă vârful, iar majoritatea corpurilor lor nu au fost niciodată recuperate. Din cauza condițiilor extreme, Everestul a devenit un cimitir înghețat, iar rămășițele multora dintre cei care au murit încă se află pe traseu, vizibile și astăzi. Dar de ce rămân corpurile acolo și ce povești terifiante ascunde acest „cimitir al alpiniștilor”?
🩸 „Zona morții” – Locul din care mulți nu se mai întorc
La altitudini mai mari de 8.000 de metri, aerul devine extrem de rarefiat, oxigenul este insuficient, iar temperaturile pot scădea sub -40°C. Acest teritoriu este cunoscut sub numele de „Zona Morții”, deoarece corpul uman nu poate supraviețui prea mult timp în aceste condiții, chiar și cu echipament specializat.
⛏️ Principalele pericole:
✔️ Lipsa oxigenului – cauzează amețeli, halucinații și pierderea conștienței.
✔️ Furtuni extreme – pot apărea brusc și face imposibilă coborârea.
✔️ Temperaturile sub zero – înghețarea rapidă a corpului, pierderea degetelor și a membrelor.
✔️ Avalanșele și căderile fatale – cele mai frecvente cauze ale decesului.
Multe dintre victime au murit din cauza epuizării, hipoxiei (lipsa de oxigen) sau a căderilor fatale.
🧊 De ce corpurile rămân pe Everest?
Cei care mor pe Everest devin, de cele mai multe ori, parte din peisajul înghețat. Recuperarea unui corp de la acea altitudine este aproape imposibilă, din mai multe motive:
🔹 Greutatea și condițiile extreme – un corp uman înghețat poate cântări peste 100 kg, iar transportul lui înapoi este extrem de periculos.
🔹 Costurile ridicate – recuperarea unui corp poate costa între 40.000 și 100.000 de dolari și necesită echipe specializate.
🔹 Riscul pentru salvatori – multe operațiuni de recuperare s-au încheiat tragic, motiv pentru care familiile aleg, uneori, să lase trupurile acolo.
💡 Știai că? Multe dintre trupurile înghețate sunt folosite drept puncte de reper pentru alpiniști!
🟢 „Green Boots” – Cel mai faimos cadavru de pe Everest
Unul dintre cele mai cunoscute trupuri neînsuflețite de pe Everest este cel al unui alpinist supranumit „Green Boots” („Cizme Verzi”). Se crede că acesta este Tsewang Paljor, un alpinist indian care a murit într-o furtună în 1996. Trupul său înghețat, purtând cizme verzi fluorescente, a devenit un reper pe traseu timp de peste 20 de ani, până când a fost mutat în 2014.
⚰️ Cimitirul Everestului – Un loc al amintirilor și al legendelor
Alături de „Green Boots”, alte zeci de cadavre zac în zăpada eternă a Everestului, unele perfect conservate de frig. Alpiniștii care trec pe lângă ele sunt adesea îngroziți, dar și motivați să fie mai precauți.
🔹 George Mallory – unul dintre primii alpiniști care au încercat să cucerească Everestul, a fost găsit abia în 1999, la 75 de ani după dispariție!
🔹 Francys Arsentiev – prima femeie americană care a urcat pe Everest fără oxigen suplimentar, a murit în 1998. Soțul ei a încercat să o salveze, dar a murit și el.
Mulți alpiniști au făcut promisiuni pe patul de moarte să fie lăsați acolo, în loc să pună viața altora în pericol pentru recuperarea lor.
🏔️ Everest – Fascinație și pericol mortal
Deși este un vis pentru alpiniști, Muntele Everest rămâne unul dintre cele mai periculoase locuri din lume. „Cimitirul alpiniștilor” este o mărturie a curajului, dar și a riscurilor uriașe pe care le presupune această aventură extremă.