Sid Hurwich a fos un om care a reușit să înghețe timpul. Cine nu ar fi tentat să își schimbe trecutul, sau să poată arunca o privire în viitor? Mai ales dacă ești un cercetător inventiv și cu posibilități, tentația de a construi o mașinărie de călătorit în timp este extrem de mare. Probabil tentative de a construi astfel de dispozitive sunt multe, însă publicul larg nu are acces la asemenea informații. Din fericire, inormațiile mai și răsuflă.
Noi tindem să luăm de bună afirmația că timpul liniar este armonios și stabil. Suntem convinși că viteza timpului nu s-ar putea accelera sau încetini. Oricât de straniu ar părea, unii oameni au inventat și dezvoltat tehnologii ce folosesc modalități de accelerare a curgerii timpului în unele zone. Desigur că știința oficială nu este deloc deacord cu aceste concepte. Lucruri de acest gen ne ofensează rațiunea.
Cine a fost Sid Hurwich?
Un caz foarte ciudat care implică puterea de a schimba cursul timpului, a fost raportat în 1977. Acest caz a provocat senzație la nivel mondial. Totul se învârte în jurul lui Sid Hurwich, inventator evreu care a trăit în secolul trecut în Canada. El s-a născut în 1918, fiind un copil cu capacități extraordinare. Era de o inteligență ieșită din comun, motiv pentru care cei mai mulți îl considerau un viitor geniu. El colecționa piese la întâmplare, care nu aveau nici o legătură între ele și reușea să asambleze cu ajutorul lor mașinării perfect funcționale. Mai târziu, la maturitate, a ajuns să fie cunoscut ca „omul care poate repara orice”. În 1934, Sid a obținut distincția de a fi fost primul meșter particular ce putea repara orice pe tot cuprinsul Canadei. Era un tehnician atât de capabil și de talentat, încât compania locală de electricitate a reușit să-l scape de stagiul militar ca să-i ajute să dezvolte infrastructura publică de alimentare electrică.
Așa cum presimțeau ceilalți despre el când era copil, Hurwich a avut o sclipire de geniu într-un punct de cotitură al vieții sale. La vârsta de 36 de ani s-a retras din activitate în urma unui atac de cord, dedicându-și viața cercetării și invențiilor, care l-au dus la crearea unui enigmatic dispozitiv capabil să înghețe timpul și chiar să-i schimbe complet fluxul. Adică putea face ca viitorul să se scurgă înspre trecut.
Articolul
Conform știrii publicate într-o ediție din anul 1977 a ziarului Vancouver Sun Times, inventatorul Sid Hurwich din Toronto pare să fi descoperit o modalitate de a afecta curgerea timpului într-o zonă „dată” – printr-un procedeu tehnologic. Datorită efectelor extrem de stranii ce apăreau atunci când folosea acel aparat, Hurwich a înțeles că invenția sa ar putea avea o aplicație practică – în legătură cu o serie de jafuri rapide ale unor bănci, în anul 1969.
În 1969, mai multe bănci au fost jefuite în provincia canadiană Ontario. Poliția nu reușea să-i prindă pe criminali, iar Hurwich s-a oferit sa ajute, spunând polițiștilor că este capabil să înghețe timpul și astfel să afle cine se ascunde în spatele jafurilor. Bineînțeles că nu a fost crezut. Însă el a făcut niște demonstrații care au constat în înghețarea în timp a unui revolver și scurgerea stranie a 25 de minute într-o secundă.
Pe larg, povestea spune că Hurwich avea prieteni în poliție și, într-o seară, a chemat un grup de ofițeri și angajați ai personalului de securitate de la bănci, la el acasă, pentru a face o demonstrație a noii sale invenții. Articolul din Sun Times îl citează pe inspectorul Bill Bolton care a participat la demonstrație:
„Tot ce îmi aduc aminte este că era sub masă – aparatul sau ce-o fi fost el – iar pe masă era întinsă o cuvertura de pat. Pistolul meu de serviciu a înțepenit pur și simplu. Nu puteam să-i mai trag piedica, nu puteam să-l mai ridic de pe masă, și chiar și când era pe masă nu puteam să-i trag piedica.” Hurwich ne-a spus: „Acum fiți atenți la ceasurile voastre.” Îmi aduc aminrte că unul dintre cei de față a spus: „Cand s-a petrecut asta?„, iar Hurwich i-a spus: „În clipa în care ai intrat pe ușă. Ai intrat în camera acum 25 de minute. Acum uitați-vă la ceasurile voastre. Ceasurile sunt în urmă cu 25 de minute.”
Pe măsură ce ofițerii de pază părăseau casa, soția lui Hurwich a auzit fără să vrea pe unul dintre ei spunând că armata ar trebui să fie informată despre acel aparat. „Și atunci m-am gândit pentru prima oară că ar putea fi folosit în război sau în armată sau în chestii din astea„, spune Hurwich. Și s-a întors la treabă în subsolul său. Iar când a simțit că aparatul este gata, el și-a contactat un frate care locuia în Israel… La puțină vreme, Hurwich a primit o vizită a doi ofițeri israelieni de rang înalt. După o scurtă demonstrație, ei au plecat cu modelul funcțional și cu toate planurile și proiectele pe care Hurwich le avea.
Imaginați-vă implicațiile în apărare ale unei astfel de tehnologii. Articolul din 1977 mai susține și faptul că în luna iunie a aceluiași an, lui Hurwich i s-a decernat decorația „Protectorii Statului Israel din partea Organizatiei Sioniste din Canada, pentru un aparat militar secret pe care el îl oferise Israelului cu șapte ani înainte.”
Cea mai interesantă parte a articolului spune că:
„Hurwich susține ferm că acel aparat nu a fost chiar o invenție. El spune că a folosit pur și simplu unul dintre cele mai vechi principii de bază ale electricității și i-a dat o altă întrebuințare.”
Cum o fi fost oare posibil ca polițiștii să nu fie în stare să tragă piedica de la pistoalele lor – și nici măcar să le ridice de pe masă? Din nou, o treabă care ne face să ne reorganizăm total modul de a gândi și de a privi lucrurile, ceva ce majoritatea oamenilor consideră a fi SF. Indiferent cât de nebunesc pare, una dintre explicații ar putea fi aceea că timpul curgea atât de încet în spațiul din jurul lor, încât orice tentativă de a mișca arma s-ar fi desfășurat atunci în microsecunde ale timpului normal. Poate că presiunea realizată asupra armei li s-a părut normală atunci, dar se poate ca ea să nu fi durat suficient de mult timp, în timpul convențional, pentru a învinge inerția obișnuită ce menținea arma pe masă. În cadrul sistemului lor de observație, lucrurile poate că au părut normale – dar atunci când și-au verificat ceasurile, au avut o foarte mare surpriză. Probabil că pentru a mișca într-adevăr pistolul ar fi trebuit să îl împingă pentru mai mult timp, de vreme ce timpul convențional s-a modificat atât de mult, iar ceasurile lor au măsurat a fi 25 de minute.
Ce se mai stie de Hurwich?
Nu se știe dacă poliția a prins autorii jafurilor bancare și până în 1977 nu s-a mai auzit nimic de Hurwich. Atunci a apărut acel articol despre povestea lui Hurwich într-un ziar din Vancouver. Ziariștii canadieni an relatat povestea misteriosului om și al aparatului său, pentru ca la sfârşitul articolului să se întrebe unde a dispărut acesta. Ce s-a întâmplat cu Hurwich este neclar. Cercetătorii nu au reușit să găsească nici măcar necrologul acestuia. Este ca și cum Hurwich s-ar fi volatilizat. Mai mult de atât, se pare că a dispărut împreună cu toată familia sa. S-a speculat că bărbatul s-ar fi folosit de aparatul său pentru a trece într-o dimensiune paralelă sau chiar în viitor.
Are într-adevăr armata israeliană dispozitivul Hurwich? Dacă da, îl utilizează în ocazii speciale sau în situații grave de criză militară? Este aparatul încă în posesia armatei Isarelului?
Privitor la întrebari de acest gen, iată ce scrie Bullivant Richard în cartea sa „Time Travel True Stories„:
„Scepticii spun că, dacă israelienii au avut cu adevărat un astfel de dispozitiv care ar fi putut servi ca scut împotriva bombelor si a rachetelor, care ar fi putut „îngheța” arme, sau modifica fluxul timpului, armata lor ar fi fost invincibilă și nu ar fi avut atâtea victime. Alții spun ca dispozitivul Hurwich poate fi o sabie cu două tăișuri. În cazul în care acesta poate „îngheța” armele inamicului, acesta ar „îngheța” și armele celor care utilizează dispozitivul. Astfel, dispozitivul ar putea fi folosit într-o manieră restrânsă, limitându-se la a bruia radarele sau alte dispozitive electronice inamice, dar nu și pentru a induce o înghețare a timpului.”
Mașina care îngheață timpul ar putea fi una dintre cele mai mari invenții, însă, povestea sa este învăluită în mister în mod deliberat. Cu siguranță ea există într-un laborator secret unde a fost testată. Și probabil perfecționată.
Bibliografie
- David Jones, „Arma secreta a Israelului? Un inventator din Toronto ar putea detine cheia de la Entebbe”, Vancouver Sun Times, Weekend Magazine, Dec.17, 1977, pagina 17
- http://www.rexresearch.com/hurwich/hurwich.htm
- DAVID WILCOCK, Investigatii revelatoare asupra campului constiintei, Traducatori: Aretina Timoce, Andreea Scrumeda, Editura Deceneu, Bucuresti, 2012
- http://www.messagetoeagle.com/mystery-of-sid-hurwich-and-his-time-altering-machine-that-could-freeze-time/
articol relatat de clubenigma.ro