Când trebuie să vorbiți, când trebuie să tăceți

tacere1

loading...

Cuvântul rostit este mijlocul prin care ne exprimăm cel mai adesea personalitatea. De aceea, tonul vocii trebuie să fie bine controlat, pentru că el poate da culoare și poate modifica înțelesul dorit al cuvintelor propriu-zise. Cum vocea este forma de exprimare cea mai directă a sinelui, trebuie să fiți foarte atenți, pentru a o folosi la justa ei valoare.

Obiceiul de a zâmbi, ca și multe altele, se află în strânsă legătură cu atitudinea mentală a fiecăruia și este un mijloc perfect de identificare a naturii acestei atitudini.

Mușchiilor care dau trăsăturile feței le este proprie o anumită configurație în timpul zâmbetului, în vreme ce încruntatul duce la o cu totul altă configurație, fiecare dintre cele două stări exprimând cu acuratețe ce se petrece în mintea cuiva. Zâmbetul, tonul vocii și mimica unui individ constituie adevărate ferestre deschise, prin care oricine poate vedea și simți ce se petrece în mintea omului respectiv.

Tactul înseamnă a face și a spune ceea ce se cuvine atunci când trebuie. Oamenii dau dovadă de lipsă de tact în multe feluri, dar cele ce urmează sunt modalitățile cele mai des întâlnite:

  1. Un ton aspru și iritat scoate la iveală atitudinea mentală negativă a vorbitorului sau nemulțumirea sa.
  2. Obiceiul de a vorbi atunci când tăcerea ar fi mult mai potrivită.
  3. Întreruperea unei persoane care vorbește.
  4. Folosirea exagerată a pronumelui personal ”eu”.
  5. Exprimarea propriilor păreri atunci când nu vi le-a cerut nimeni și care nu au nicio justificare, mai ales în privința unor subiecte cu care nu sunteți familiarizați.
  6. A profita de prieteni sau de cunoștințe prin solicitarea unor favoruri pe care nu aveți dreptul să le cereți.
  7. Exprimarea mult prea liberă a lucrurilor care vă displac.

Toleranța este expresia unei minți deschise în toate direcțiile, față de toată lumea și în orice moment. Pe lângă faptul că este una dintre cele mai importante trăsături definitorii ale unei personalități plăcute, o minte deschisă în toate privințele este una dintre cele 12 Mari Bogății ale Vieții.

Aveți în vedere sinceritatea, atât în maniere cât și în vorbire. Cei cu un caracter puternic vor avea întotdeauna curajul să-i abordeze direct și deschis pe ceilalți și vor proceda astfel chiar dacă, de multe ori, este în dezavantajul lor. Probabil că cea mai mare compensație pentru ei este de fapt menținerea unei conștiințe curate.

Un simț al umorului bine dezvoltat ajută la o mai mare flexibilitate și adaptabilitate în raport cu diversele împrejurări ale vieții. De asemenea, vă dă posibilitatea de a vă relaxa. Mai mult, un simț al umorului ascuțit vă ajută să nu vă luați pe voi înșivă – sau viața în general – prea în serios, tendință pe care o are marea majoritate.

Credința în Creator inspiră credință și în alte lucruri. În vreme ce îndoiala generează îndoială, credința este poarta principală prin care creierul are acces direct la puterea universală a gândirii. Este inevitabil ca acest subiect al credinței să fie inclus în toate principiile filozofiei reușitei personale, pentru că puterea intangibilă a credinței este însăși esența tuturor marilor realizări, indiferent de natura sau de sursa lor.

Dreptatea, în sensul în care este folosit aici acest termen, se referă la sinceritatea în intenții. Onestitatea deliberată este strâns legată de rigiditatea ce motivează pe toată lumea în anumite împrejurări.

Limba este extrem de bogată și capabilă să exprime toate nuanțele posibile; și totuși, nu există nicio scuză valabilă pentru obiceiul des întâlnit de a folosi cuvinte care îi jignesc pe ceilalți. Termenii obsceni nu au nicio scuză, indiferent de moment sau de situație.

Sursa: Napoleon Hill, ”Puterea de convingere”, ed. a II-a București, 2012

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *