Stima de sine și ego-ul sunt în raport invers proporțional

Acea parte a noastră care caută respectul de sine de la ații se numește ego. Ego-ul este o proiecție a felului în care vrem și avem nevoie ca lumea să ne vadă. Dacă avem un nivel scăzut al stimei de sine (însemnând că ego-ul preia controlul), atunci când primim un feedback „bun” sau pozitiv suntem mulțumiți de propria persoană. Atunci când nu primim un astfel de răspuns, suntem mai puțin mulțumiți de noi înșine.

Când cineva este nepoliticos și grosolan față de noi – face ceva ce este nerespectuos -, dacă avem un nivel scăzut al stimei de sine, acest lucru ne face să ne punem întrebări cu privire la valoarea sinelui și să izbucnim cu furie. De aceea o persoană cu nivel scăzut al stimei de sine este foarte sensibilă – pentru că opinia sa despre sine variază în funcție de abilitatea de a-i impresiona pe alții.

Ca să înțelegeți, doar ego-ul nostru – sinele fals – are de suferit. Cu cât este mai mare nivelul stimei de sine, cu atât mai puțin răniți ne simțim atunci când cineva e nerespectuos față de noi.

Când o persoană se enervează, acest lucru se întâmplă, într-o anumită măsură, pentru că acea persoană se teme. Iar această teamă vine din faptul că și-a pierdut controlul asupra anumitor aspecte ale vieții – asupra unei anumite condiții, asupra felului de a înțelege propria lume sau asupra imaginii de sine. Mânia este un răspuns impulsiv la frică, ce generează apoi conflictul, vrajba sau dezacordul, pentru că ne direcționăm furia către sursa față de care simțim că e cauza deposedării noastre de putere, de control.

Sursa: dr. David J. Lieberman, „Arta de a te înțelege bine cu toată lumea”, ed. Curtea Veche, 2008