Ce nu se știe despre “Cina cea de taină”! Rămâi uimit

“Cina cea de Taină” este, fără îndoială,  una dintre cele mai controversate capodopere ale lui Leonardo da Vinci. Celebrul tablou a stârnit interesul a numeroși cercetători care au tot încercat să-i afle secretele.

Când a conceput această scenă, Leonardo s-a izbit de o mare dificultate: trebuia sa picteze Binele – sub chipul lui Iisus – și Raul – sub chipul lui Iuda.

Și-a întrerupt lucrul la jumătate, până când avea să găsească modelele ideale.

Într-o zi, în timp ce asista la repetiția unui cor bisericesc, a văzut într-unul din băieți imaginea desăvârșită a lui Hristos.

L-a invitat la el in atelier și i-a reprodus trăsăturile în studii și schițe.

Au trecut 3 ani…Cina cea de Taina era aproape gata – da Vinci însă, nu găsise modelul ideal pentru Iuda.

Cardinalul care răspundea de biserică, începu să-l preseze, cerându-i să isprăvească numaidecât fresca.

După mai multe zile, pictorul a întâlnit un tânăr îmbătrânit prematur, zdrențuros, beat, lungit în șanț. Cu mare greutate, ajutoarele sale îl duseră până la biserică, unde urma să-i picteze chipul fără schițe prealabile.

Da Vinci se apucă să picteze uimit de trăsăturile necredinței, ale păcatului, ale egoismului atât de bine imprimate pe fața lui.

Când pictorul a terminat, cerșetorul, revenindu-și oarecum din beție, deschise ochii și văzu pictura din fața lui. Un amestec de uimire și tristețe îi apăru pe chip și zise:

– Am mai văzut pictura asta!
– Când? întrebă da Vinci surprins.
– Acum 3 ani, înainte de a fi pierdut tot ce aveam.

Pe vremea aceea, cântam în corul bisericii și duceam o viață plină de vise, iar artistul m-a convins să pozez ca model pentru chipul lui Iisus.

Se pare că Binele și Răul au unul și același chip, totul depinde de momentul în care unul sau altul taie calea oricărei ființe umane.”

Sursa:andreilaslau.ro